Calea crucii. Mai presus de umilire

Autor : J. Gregory Mantle

Inainte sa putem trai viata lipsita de amestec si sa incetam sa mai fim crestini firesti, ci spirituali, trebuie sa vrem sa cunoastem gradul de extindere al amestecului in propriul caracter, pentru ca inima nu este indurerata de lucrul pe care nu il vede.

£10.00

1 în stoc

Descriere

Prima editie a acestei carti, a aparut in limba engleza in anul 1896 cu titlul The Way of the Cross. Apoi au urmat mai multe editii revizuite sau prescurtate cu titlul Beyond Humiliation.

Cuprins :

1. Dumnezeul tuturor metodelor
2. O viata amestecata
3. Examineaza-ma,o Doamne!
4. Lumina crucii
5. Idolul EU
6. Sinele si pacatul
7. Crucea interioara
8. Victimele crucii
9. Lumea si crucea
10. Poarta crucii
11. Rodul crucii
12. Castigurile crucii
13. Frumusete in loc de cenusa
14. Viata pe moarte
15. Calea respingerii
16. Viata de inviere
17. Casatorita cu altul
18. Nu eu, ci Hristos
19. Salasluirea lui Hristos inlauntru
20. Socoteala de la cruce
21. Scoala ascultarii
22. Testele ascultarii
23. Umplut cu Duhul
24. Pas cu pas
25. Crucea zi de zi

Crede Biserica lui Isus Hristos ca poate indeplini lucrarea lui Dumnezeu in lume fara o experienta clara a purificarii inimii si fara botezul Rusaliilor? Este recunoscut faptul ca inaintasii nostri din primul secol au fost in acest fel de folos pentru Stapanul; dar in strainatate exista impresia ca aceasta calificare pentru o slujire de succes poate fi dispensabila in aceste zile. Rezultatul este esec, descurajare, dezamagire, pentru ca Domnul este un Dumnezeu al metodei. Duhul Sfant asteapta sa le arate barbatilor si femeilor modul in care Crucea lui Hristos este calea spre o eliberare completa de puterea si vina pacatului; si El va sta departe de oamenii Sai atata timp cat ei pretuiesc acele „vederi joase” cu care, dupa cum spune Faber, este usor pentru Diavol sa se lupte impotriva lui Dumnezeu asa cum lupta cu pacatele care duc la moarte.

Aceste „vederi joase” cu privire la pacat si la privilegiu explica mandria, patima, egoismul, invidia, gelozia, resentimentul, sterpiciunea, asemanarea cu lumea, placerea ascunsa pentru pacat pentru care mii de oameni cu adevarat nascuti din nou jelesc si despre care cred, cateodata, ca nu exista eliberare. Si Dumnezeu ridica de pe tot pamantul martori ai puterii Sale pentru a infaptui o „vindecare dubla”, nu numai de a salva de manie si de a ierta pacatele concrete, dar si de a trata depravarea morala care se afla adanc in natura noastra si care este izvorul principal al caracterului si actiunilor noastre.

Ce porunca poate fi mai imperativa si mai explicita decat cea pe care Hristosul cel inviat le-a dat-o ucenicilor Sai: „ramaneti in cetate pana cand veti fi imbracati cu putere se sus”? Ei nu au indraznit sa faca urmatorul pas in lucrarea lor fara aceasta putere. Daca faceau aceasta ar fi insemnat sa esueze si sa ajunga ridicoli. Atunci cand se echipau astfel, ei atingeau maximul utilitatii, barbati si femei erau mantuiti cu miile, iar Imparatia lui Dumnezeu avansa rapid. Apoi Biserica a format o alianta cu lumea; ea si-a plecat capul in poala Dalilei si, fiind „tunsa” de puterea ei, a inceput sa depuna eforturi disperate pentru a-si face lucrarea fara calificarea esentiala. Acea calificare inseamna a avea autoritatea peste toata puterea vrajmasului; zadarnic ne imaginam ca lucrarea care dainuieste, facuta de la amvoanele noastre, la scoala Duminicala, la intalniri pe tema misiunii etc. poate fi indeplinita prin activitate minus puterea Duhului Sfant. Mai devreme sau mai tarziu ne vom da seama ca Domnul este un Dumnezeu al metodei, si ca toti aceia care Il asteapta sunt binecuvantati.

Inainte sa putem trai viata lipsita de amestec si sa incetam sa mai fim crestini firesti, ci spirituali, trebuie sa vrem sa cunoastem gradul de extindere al amestecului in propriul caracter, pentru ca inima nu este indurerata de lucrul pe care nu il vede. Inainte sa-L invitam pe Dumnezeu sa ne cerceteze, haideti sa ne oprim si sa ne intrebam daca vrem ca El sa faca o lucrare profunda in vederea descoperirii sinelui, indiferent cat de dureroasa si umilitoare ar putea fi. Daca nu, ar fi mai bine sa nu incepem; pentru ca e mai bine sa fii fara lumina decat sa o ai si sa fii neascultator.

Din motive evidente, nici o ramura a cunoasterii nu este atat de neglijata ca aceea a cunoasterii sinelui. In alte stiinte cunoasterea flateaza vanitatea inimii nesfintite; ii inalta pe oameni in ochii celorlalti, le mareste influenta in lume. Dar adevarata descoperire a sinelui raneste mandria noastra si distruge opinia buna pe care ne am format-o despre noi si pe care o pretuim. Putem fi priceputi in orice alta stiinta si ignoranti in aceasta. Putem fi priceputi in a calcula miscarile corpurilor ceresti si sa nu stim nimic despre miscarile propriei noastre naturi pacatoase. Putem fi in stare sa ne asezam piciorul pe un pisc montan unde nici un alt picior uman nu a calcat si sa fim, totusi, ignoranti cu privire la dimensiunile muntelui negru al eului din inima noastra. Putem fi in stare, prin analiza chimica, sa detectam si sa descompunem substanta materiei din jurul nostru si, totusi, sa nu analizam niciodata motivele prin care suntem influentati, si care coloreaza si murdaresc intregul nostru comportament.

Traim intr-un secol al lipsei de profunzime, al superficialitatii, si posedam o capacitate minunata de a ne auto-insela. Dusmanul considera aceasta capacitate ca fiind una dintre cele mai eficiente arme pentru distrugerea sufletelor oamenilor.

Dragostea noastra pentru liniste si lipsa dispozitiei noastre de a fi deranjati ne fac sa evitam rugaciunea: „Cerceteaza-ma, Dumnezeule, si cunoaste-mi inima! Incearca-ma, si cunoaste-mi gandurile! Vezi daca sunt pe o cale rea, si du-ma pe calea vesniciei” (Psalmul 139:23, 24). Oricat de dureroase si umilitoare pot fi cercetarea si expunerea, insusi inceputul unei vieti care este in totalitate pentru Dumnezeu atarna de faptul de a fi absolut onesti cu El in ceea ce priveste starea noastra spirituala actuala.

Reverendul J. Gregory Mantle (1853-1925) a avut o slujire raspandita si variata in Marea Britanie, America si in jurul lumii. Timp de mai multi ani a fost mult iubitul director al infloritoarei Deptford Central Hall din Anglia, cat si un vorbitor bine-cunoscut al Conferintelor Keswick si al altor mari conferinte care aveau scopul adancirii vietii spirituale. Si-a petrecut ultimii doisprezece ani din viata in America, unde a fost asociat cu dr. A.B. Simpson in Alianta Crestina si Misionara. A calatorit foarte mult, tinand misiuni si conferinte pretutindeni in Statele Unite. A fost un sprijinitor pasionat al misiunilor straine de-a lungul intregii sale slujiri. De asemenea, a redactat o revista misionara si a scris mai multe carti.

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Numai clienții autentificați care au cumpărat acest produs pot lăsa o recenzie.