Scrisorile lui Belerofon

Autor : Vladimir Pustan

£10.00

1 în stoc

Descriere

Sunt cele mai grele randuri care se pot scrie si nu datorita faptului ca trebuie sa vorbesti despre munca ta, care nu mai e a ta cand se trece spre altii, ci pentru ca te apuca spaima… Spaima de a nu fi inteles, de a nu fi suficient de folositor, spaima lucrului facut in pripa.
Cand Montesquieu zicea ca lucra la o carte de 18 pagini de 25 ani, o carte nascuta intr-un an are toate sansele sa para superficiala. Nici eu n-am scapat nici o ocazie de a fi trist ca si Cioran, dar aici n-a trebuit sa fac eforturi mari pentru ca aceste randuri s-au nascut prin cezariana tristetii izvorate din plecarea tatalui meu spre alte lumi. L-am tinut de mana pana cand am simtit-o rece si-am stiut ca, deocamdata, nu-l pot insoti mai departe.
La Bruyere remarca sarcastic ca gloria sau meritul unor oameni sta in a scrie bine, al altora in a nu scrie deloc si m-am gandit ca poate m-as fi acoperit de glorie daca nu scriam, dar acum e tarziu.
Port asupra-mi povara unei slujbe care ma inhiba, atat in ceea ce priveste creatia, cat si al felului in care cred ca sunt perceput in exterior. Necazurile si bucuriile slujirii unei biserici zi de zi nu-ti lasa timp suficient pentru refugiu si de aceea scriu pe apucate, furand din timpul familiei, prietenilor si odihnei trupesti. Am spus aceasta cerand o farama de clementa, iar daca aceasta carte va va ajuta in a intelege mai bine lumea in care traim, multumirile voastre le impart cu cei ce mi-au fost alaturi.

— Vladimir Pustan

„Odata mi-ai scris ca voiai sa stai langa mine in timp ce scriu; gandeste-te doar ca n-as mai putea scrie (nici altminteri nu prea sunt in stare), dar atunci n-as mai putea scrie deloc. […] Nu poti fi niciodata indeajuns de singur cand scrii, din cauza asta nu poate fi niciodata destula tacere in jurul tau cand scrii, noaptea este inca prea putin noapte. Din cauza asta nu poate fi niciodata destul timp la dispozitie, caci drumurile sunt lungi si te ratacesti usor, uneori te cuprinde spaima si, fara nici o constrangere si ispita, iti vine dorinta sa fugi indarat (o dorinta intotdeauna greu pedepsita mai tarziu), ca atunci cand ai primit pe neasteptate un sarut de pe gura cea mai iubita!”

— Kafka catre Felice

Cuprins :

Cuvant inainte
Lumea fara carti
Oglinda si ligheanul
Prostia ca un caine credincios
Tristeti europene
Arta schiopatatului de ambele picioare
Cucuta pentru invingator
Home sweet home
Fericirea – medicament eliberat fara prescriptie
Directorul fabricii de iluzii
Avem biserici multe. Ce facem cu ele?
Alternative la papionul cu picatele
Imposibila nunta
Bucati de viata
Ecumenismul, inelul si sabia
In bataia vantului uscat
Lumea sub forma de placinta foarte mica
Scrisorile lui Belerofon
Palaria lui Ica si istoria demitologizata
Noaptea de dinaintea gloriei
In locul lui Dumnezeu, nimicul
Rusaliile eschimosilor
Ultima vanatoare insangerata
Vade Retro Satana
lesirea din Iabirint
Totaliter aliter
Povestea unui ceas Pobeda
Stiloul ucigas
Razbunarea clar obscurului
Descult in costum Armani
Faclii in ulcioare