Un studiu despre exorcizare

Și la începutul de drum al Bisericii Primare scoaterea dracilor era parte a ducerii Evangheliei până la marginea lumii de către toți credincioşii, pe parcurs, lucrurile au început să se aşeze în tot felul de canoane şi tipare care au restrâns drastic numărul luptătorilor cu împărăţia întunericului. De ce e nevoie de reînvierea practicii exorcismului in Biserica zilelor noastre?

Pentru că aceasta aşteaptă Hristos de la noi. Isus nu și-a imaginat Biserica în afara unui teren de luptă. Biserica Lui e luptătoare, curajoasă, îndrăzneață. Porțile locuinței morților nu o vor putea învinge, iar imaginea e clară. Porțile sunt statice, noi trebuie să izbim în ele. El şi-a trimis ucenicii să predice, să vindece şi să scoată draci. Fără milă și fără răgaz, trebuie să slujim Regele cu o loialitate constantă şi costisitoare. Ne-a trasat un drum, ne-a arătat cum se luptă cu Diavolul, avem armele necesare, avem Cuvântul, avem teritoriu imens şi timp mai avem puțin.

Nu e numai treaba sfinților îngeri, noi suntem pe Pământ, acesta a devenit în timp un fief al Satanei, iar cât stăm aici, níci o odihnă până la Marea Odihnă.

Putea sa ramana acasa. Sa-i faca masaj tatalui, sa-l gadile in talpi si pios sa se roage seara cinci minute, cu gandul la Netflix. Putea sa mearga duminica la biserica si doua ceasuri sa asculte liturghia, mutandu-se de pe un picior pe altul, aruncand din cand in cand o privire furisata pe TikTok.

Putea sa mimeze religia, cum o faceau de 1000 de ani fariseii si carturarii. Putea sa aiba vise erotice, escapade pe site-urile de pornografie, sa se autosatisfaca in baie si sa cante cantari pline de miez. Putea chiar sa-si gaseasca o fata cinstita cu parinti si ei bisericosi..

Era atat de aproape de o viata plina de stupiditate si infantilism, marcate de o moralitate asumata.

A ales sa se apropie nepermis, nu de soare ca Icar, ci de frontiera lumii. Apoi, intr-o zi, a trecut-o.

S-a ars, a murit, a inviat si s-a salvat.

Aceasta poveste totusi nu e despre el, nici despre fratele mai mare, nici despre tata, nici despre Dumnezeu.

E despre tine si despre mine…

Știm că Dumnezeu nu doarme. Dacă doarme are coșmaruri, iar noi suntem coșmarul Lui jucându-ne inconștienți cu libertatea din dotare. Am transformat pilda într-un manual de supraviețuire pentru părinți cu copii risipitori, pentru fii risipitori și pentru frații fiilor risipitori din casă sau biserică. Am scris din pură experiență acumulată ca fiu și ca tată. Cunosc bine amândouă taberele și m-am pus tampon între cele două lumi. Așa s-a născut cartea aceasta.

– Vladimir Pustan

FARA REGRETE. FARA RETRAGERI este o carte in care VLADIMIR PUSTAN dialogheaza cu CATALIN DUPU despre viata sa, slujire si Ciresarii. O carte scrisa cu ocazia a 10 ani de la infiintarea Fundatiei Ciresarii.

Cartea interviu de fata are la baza un eveniment si un slujitor al Domnului Dumnezeu, intre cei doi fiind o stransa si cunoscuta legatura. Multi vor sa stie despre unii detalii din viata de slujire, cum si de ce, care a fost startul, care ar fi varfurile si spre ce „munte” se indreapta.
I-am propus doctorului Vladimir Pustan aceste intrebari, urmand ca intre o predica si alte pregatiri pentru Imparatie sa-si aminteasca si sa dospeasca din acele cuvinte care aduc bucuria si vrednicia dumnezeiasca.
Tot ce veti citi aici nu are nimic regizat, nimic ticluit dinainte, ci am dorit sa fie o piatra de aducere aminte la ceea ce Fundatia „Ciresarii” sarbatoreste anul acesta in lumina Bunului Dumnezeu – zece ani de slujire. lar de aici, la infinit, cu pasi binecuvantati spre vesnicie.

– Catalin Dupu

Portrete biblice necanonice

Am luat de buna ideea ca o fotografie spune cat 1000 de cuvinte si de aceea am folosit aproximativ 1000 de cuvinte pentru fiecare poza, cu scopul vadit de a spune ceva despre cel prins in cadru.

Nu totul, ca in general sumt smerit si deloc infaibil. Am considerat necesar sa lucrez in alb-negru, parandu-mi-se mai cinstit, intr-o lume mincinoase care foloseste tot felul de smecherii de filtre si photoshop-uri, departandu-se subtil de naturalete.

Am pornit la drum cu speranta ca umanizarea caracterelor biblice va face loc optimismlui mantuitor, iar cei ce privesc Biblia cu ideea preconceputa a unei carti greoaie sa gaseasca placerea in a o studia, dupa ce-au privit galeria mea cu portrete. Parcurgerea albumului este pana la urma o calatorie initiatica prin Scriptura, iar daca va hotarati sa cititi zilnic trei capitole din ea, inseamna ca mi-am atins scopul.

– Vladimir Pustan

Nu mai e un secret ca traim o viata crestina ca faina vaduvei din Sarepta. Pe fund de oala. Lipsa de resurse si idei, lipsa unei viziuni luminoase naste rahitici spiritual, ce au ca perspectiva o pestera in care un Obadia cu chip angelic le aduce zilnic o bucata de paine, in timp ce corbii lui Ilie rad pana li se albesc ciocurile.

Nu e usor sa te invarti patruzeci de ani in cerc. Nu e usor sa traiesti cu amintirea unui Egipt in care castravetii erau desert si cu speranta unui Canaan fabricat de o imaginatie arsa de soare, cu struguri mari cat uriasii aferenti. Intreaga experienta a Exodului e o lectie cu obiecte pe care Dumnezeu o foloseste pentru a ne invata nu numai ce e mantuirea, ci si ce inseamna o viata victorioasa, abundenta, plina, nu fara infrangeri, ci fara vaicareli, nu fara ispite, ci fara cedari facile de teritorii.

Cuprins :

Prefata
Handicapul
Esecul
Complexul de inferioritate
Pacatul

Cinicii indragostiti spun ca de obicei iti fura sufletul cel ce are mai putina nevoie de el. In moarte Dumnezeu ti-l ia, pentru ca ti l-a imprumutat pentru un timp ca sa vada la aparatele Lui ce-ai facut cu el cat l-ai avut in piept.

Au trecut doua ore si medicii au iesit unul cate unul, pe furis. Cosmin a luat doua cafele de la automatul de la poarta si mi-a spus, tinand paharele acelea maronii in mana, ca totul a fost o alarma falsa. Unul dintre aparatele la care erai conectata o luase razna. Era vechi…

Nu e dupa cum vrei tu, sa intelegi asta…

M-a intrebat medicul in timp ce bea si din cafeaua pe care mi-a cumparat-o mie, daca cred ca tu vei merge in cer. Am strigat de s-a intors o asistenta speriata spre noi, ca da.

Si daca nu, n-as vrea sa fiu in cer daca stiu ca tu nu esti acolo. Ce folos un cer gol in care cel drag lipseste, pentru ca e clar si ti-am mai scris ca e o rusine sa fii fericit de unul singur…

N-o sa mori. Ti-o interzic. E clar?

– Vladimir Pustan

Cuprins :

Cuvant inainte
Biserica – cetatea fericita
Apucarea de treaba vs. apucarea de cap
Bisericile goale ca o sticla de Bergenbier folosita Cand bisericile mor
Cu optimism despre viata
De ce democratia este dusmanul Bisericii? Dedalus – perfectiune fara ucenici
Dumnezeul crizelor noastre
Ganduri razlete
lesirea din plictis
In sfanta zi de luni
Lupte mici, lucruri mici, rezultate mari
Nevoia de eretici
Nevoia de poeti
Niciodata toamna nu fu mai urata
O cina cu de toti
Optimismul ultimelor zile
Pastorii se impusca dimineata
Sfaturi pentru colegii mei
Umblarea cu Dumnezeu
Voi sunteti sarea pamantului
Zeitgeist – pentru medicii stomatologi
Sarbatori – de la Craciun la Dragobete
1 Martie cu femei, flori si cicatrice
Cu lacrima despre loan Botezatorul
De Craciun
De ziua indragostitilor (de natura)
Despre revelioane ratate
lubire fara dragobeti si valentine
Mesaj de Paste
Personale – spovedanii in seara inlacrimata
Decembrie fara doctor!
Sertarul cu amintiri ninse
Sfarsit de an. Si de la capat
Spovedanii in seara inlacrimata
Viata cu scop
Romania – obsesia emigrarii ratate
Narcis
Poveste cu vamesi
Sarind peste etape
Tara mea de 1 Decembrie
Viitor de aur tara noastra n-are!

– Vladimir Pustan

„Odata mi-ai scris ca voiai sa stai langa mine in timp ce scriu; gandeste-te doar ca n-as mai putea scrie (nici altminteri nu prea sunt in stare), dar atunci n-as mai putea scrie deloc. […] Nu poti fi niciodata indeajuns de singur cand scrii, din cauza asta nu poate fi niciodata destula tacere in jurul tau cand scrii, noaptea este inca prea putin noapte. Din cauza asta nu poate fi niciodata destul timp la dispozitie, caci drumurile sunt lungi si te ratacesti usor, uneori te cuprinde spaima si, fara nici o constrangere si ispita, iti vine dorinta sa fugi indarat (o dorinta intotdeauna greu pedepsita mai tarziu), ca atunci cand ai primit pe neasteptate un sarut de pe gura cea mai iubita!”

– Kafka catre Felice

Cuprins :

Cuvant inainte
Lumea fara carti
Oglinda si ligheanul
Prostia ca un caine credincios
Tristeti europene
Arta schiopatatului de ambele picioare
Cucuta pentru invingator
Home sweet home
Fericirea – medicament eliberat fara prescriptie
Directorul fabricii de iluzii
Avem biserici multe. Ce facem cu ele?
Alternative la papionul cu picatele
Imposibila nunta
Bucati de viata
Ecumenismul, inelul si sabia
In bataia vantului uscat
Lumea sub forma de placinta foarte mica
Scrisorile lui Belerofon
Palaria lui Ica si istoria demitologizata
Noaptea de dinaintea gloriei
In locul lui Dumnezeu, nimicul
Rusaliile eschimosilor
Ultima vanatoare insangerata
Vade Retro Satana
lesirea din Iabirint
Totaliter aliter
Povestea unui ceas Pobeda
Stiloul ucigas
Razbunarea clar obscurului
Descult in costum Armani
Faclii in ulcioare

—Vladimir Pustan
Beius, 1 septembrie 2006

Cuprins :

Balena de serviciu
Binecuvantata fii, incercare!
Stiloul si pumnalul
Colivia
Update
Scrisoare dintr-o biserica-ghetou
Renuntarea la vis – I Replierea
Renuntarea la vis – II Vise tinute cu dintii
Renuntarea la vis – III Cand visul devine cosmar
Valiza vrajitorului din Oz
Biserica ursuletului Pooh
Corul leprosilor
Pe locul tau
Europa ca si caricatura
Farmecul discret al rutinei
Plaja pacatoasa
Halloween-ul nostru cel de toate zilele
Raspuns la o intrebare
Rahatul ca filosofie de viata
Catastrofa -1 Fuga
Catastrofa – II Firul de legatura
Catastrofa – III Dreptatea sfanta
Catastrofa – IV Un om numit Noe
Catastrofa – V Cuvant si semn
Catastrofa – VI Cu picioarele pe pamant
Catastrofa – VII Un turn cu probleme
Catastrofa – VIII Concluzii pesimiste
Confesiune de sfarsit de vara
Nemultumirea, ca mod de viata
Marginea si buricul pamantului
Tara de dincolo
Talharii
Lucruri pe care numai voi le puteti
Visul spaniol
Intelepciunea sindromului Down
Nelinistea de sambata seara
De la New York la lerusalim, prin Paris
Meditand la ziua de Rusalii
Orar pentru Rebeca
Ultima patima a lui Hristos
Tabere, partide si separeuri
Securea si seminaristul
Intre 1 decembrie si Sfantul Nicolae
A.R.U.
In cautarea fericirii -1 Simplista problema a fericirii
In cautarea fericirii – II Saracia care imbogateste
In cautarea fericirii – III Plansul care fericeste
In cautarea fericirii – IV Scoala blandetii
In cautarea fericirii – V Foame si sete dupa altceva
In cautarea fericirii – VI Mila si filantropie
In cautarea fericirii – VII Inima cu miros de dero
In cautarea fericirii – VIII Cei ce sting focul mortii
In cautarea fericirii – IX Stiutii si nestiutii prigoniti
In cautarea fericirii – X In loc de concluzii
Adevarat a inviat
Blestemata fii, singuratate
Emaus
Fariseii vechi si noi
Evanghelia trista dupa luda
Ganduri degerate
Nevoia de examene
O inviere aproape neobservata
Legea lui Schopenhauer
Scaldatul interzis Odihna de veci
Frumoasa si chestia
Februarie, pe bicicleta
Frica de zbor
Intepeneala cugetarii
Intamplari cu samariteni
larna – vara sufletului
Limba de lemn
Pisica neagra
Prostia impozabila
Un copil ce-a crescut mare
Zilele de dinaintea Rusaliilor
Cantec pentru nelinistea inimii

Balena de serviciu

Domnul a trimis un peste mare sa inghita pe lona si lona a stat in pantecele pestelui trei zile si trei nopti. lona s-a rugat Domnului, Dumnezeului sau, din pantecele pestelui si a zis: „In stramtorarea mea am chemat pe Domnul si m-a ascultat; din mijlocul locuintei mortilor am strigat si mi-ai auzit glasul.” – lona 1:17-2:2

Cand a auzit lona unde trebuia sa mearga in misiune, s-a cutremurat. A crezut ca n-a auzit bine. Ca sef de promotie in scoala proorocilor, avea reducere pe mijloacele de transport in comun. A cerut un bilet spre Tars, unde auzise ca sunt niste bai bune pentru reumatism. Sa moara ninivenii! Soldatii lor aveau incaltamintea din piele de evreu, iar oameni fara maini si ochi erau destui in Israel, semn ca se intalnisera cu canibalii din cetatea cea mare.
Barca l-a scuturat nitel, apoi somnul i-a fost tulburat definitiv. Prins cu mata in sac, foloseste doar jumatate de bilet platit si sare in mare.
Ajunge in fundul marii pana la temeliile muntilor si de-acolo e pescuit de balena. In burta balenei incropeste un altar si se roaga ars de sucul gastric al casalotului. Dupa ce termina rugaciunea, e scuipat pe mal, duhnind si cu pielea in carouri.
Intrebat de imparat cu ce-a ajuns in Ninive, ii raspunde linistit: „Cu balena de 11 si un sfert.”
Povestea e simpla, decenta si plina de invataminte, ca balena de suc gastric.
Oamenii trebuie iubiti chiar daca nu ne cad bine la stomac. Nici lona n-a fost o incantare pentru stomacul obosit al chitului.
Pacatul din om trebuie urat, dar pacatosul trebuie iubit si trebuie luptat pentru mantuirea lui.
De Dumnezeu trebuie sa asculti chiar si atunci cand ordinele Lui parca nu au sens. E prea destept Dumnezeu ca sa faca greseli si prea bun sa ingaduie raul fara motiv.
Cand te hotarasti sa-ti iei bilet spre Tars, trebuie sa iei in calcul si balena, cu suc cu tot. Dar mai inainte, trebuie sa faci pe scafandrul in propriul gunoi. Dumnezeu a intentionat sa umbli pe mare ca Petru, nu sa inoti zglobiu pe fundul Gropii Marianelor.
Rugaciunea in odaita e mai confortabila decat cea in burta de peste. Roaga-te cand n-ai nevoie de atatea oftaturi si vai-uri. Pocainta e de pret in barca linistita, nu-n batiscaful zoologic. Cand te duci in spital, mai repede pui Biblia in punga decat vopselele de ochi, desi pana atunci mai mult ai folosit deruginolul cosmetic decat Scriptura.
N-am vazut pe nimeni, indopat cu citostatice, sa se mai framante de oja de unghii.
Nu exista loc prea departe de fata lui Dumnezeu. Exista paradisuri fiscale, exista paradisuri juridice (pentru Grig Bivolaru a fost Suedia, pentru Mengele a fost America de Sud, loc de scapare de furia evreiasca), dar nu exista loc pe planeta in care Dumnezeu sa nu rupa usa din tatani si sa-ti zica: „Apropo, ce zici ca faceai aici?”
Sa nu fii suparat pe balena. Ea isi face datoria si la timp, si bine. Poate purta numele unui spital, al unui sef ce te lasa fara serviciu, al unui vis destramat, al unei iubiri neimpartasite. Scopul nu-i sa te distruga, ci sa te culeaga dintre papura si sa te trezeasca.
Nu vei sta nici o clipa peste termen in pantecele monstrului si nici peste puterile tale nu va fi suferinta. Recunoaste de ce esti acolo, lauda-L pe Dumnezeu pentru ca-I mai pasa de tine, pune creatia in miscare si incalca legi pentru ca tu sa te duci unde vrea El.
Dupa o asemenea incercare, nu exista garantia ca nu vei innebuni iarasi uitand experientele trecute. Te va vraji un vrej de curcubete si atunci vei face cunostinta cu viermele de serviciu pentru ca balena are tura libera.
Invata deci, din greselile lui lona, pentru ca viata e prea scurta ca sa le faci tu pe toate.