Invatatura despre Duhul Sfant reprezinta insasi cunoasterea lui Dumnezeu.

Prezenta Duhului Sfant se resimte in fiecare pagina a Sfintelor Scripturi, incepand cu creatia, continuand cu lucrarea de intrupare a Fiului lui Dumnezeu si cu perioada actuala, numita si Dispensatia Duhului Sfant.
Invatatura despre Duhul Sfant nu este o simpla doctrina biblica; ea reprezinta insasi cunoasterea lui Dumnezeu. In lipsa acestei invata­turi, cunoasterea Dumnezeirii ar fi stirbita. Valoarea lucrarii Duhului Sfant este inestimabila, dar ea trebuie cunoscuta si practicata in lumina Sfintelor Scripturi.
Cartea de fata, Lucrarea Duhului Sfant, se constituie ca mostenirea cea mai pretioasa ce ne-a fost lasata de pastorul si profesorul Trandafir Sandru in care el ofera o motivatie in plus pentru bisericile crestine sa se apropie de profunzimea si prospetimea lucrarii Duhului Sfant.

Trandafir Sandru (1924 – 1998) s-a consacrat ca unul din pionierii miscarii penticostale din Romania. S-a nascut in Secas, judetul Arad, si a predicat pentru prima data in biserica penticostala din localitate la varsta de 9-10 ani. Plin de pasiune si caracterizat de o slujire inflacarata si moti­vatoare pentru altii, a fost unul dintre putinii intelectuali ai miscarii penticostale timpurii din Romania. A slujit ca pastor la Bucuresti si dupa 1989 a pus bazele Institutului Teologic Penticostal de Grad Universitar din Bucuresti.

Acest volum cuprinde Teologia Dogmatica a Bisericii lui Dumnezeu Apostolice Penticostale din Romania.
Biserica lui Dumnezeu este apostolica din doua motive: in primul rand, pentru ca Biserica a fost zidita pe temelia apostolilor (Efeseni 2:20), iar in al doilea rand, pentru ca respecta invatatura apostolilor.

Trandafir Sandru s-a nascut la 13 aprilie 1924 in localitatea Secas, judetul Arad. Cunoscand din copilarie credinta penticostala, a primit
din frageda tinerete botezul in apa (1941) si cu Duhul Sfant (1942).

Terminand studiile secundare la Arad (1944), a frecventat Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti (1951-1956), obtinand diploma
in specialitatea Istorie Veche (1956).

Pentru prima data a fost ales in lucrare la data de 25 ianuarie 1945. Fiind ordinat ca pastor (1953), a slujit in doua biserici penticostale din Bucuresti.
A vizitat si studiat activitatea mai multor institute de invatamant teologic din Anglia, SUA si Canada, participand la numeroase conferinte nationale, europene si mondiale, slujind la amvoanele unor biserici din 25 de tari.

In anul 1992 a primit de la o institutie teologica din SUA titlul de doctor in teologie.

A indeplinit mai multe insarcinari, ca: secretar general si, ulterior, vicepresedinte al Cultului Penticostal din Romania, redactor al revistei oficiale a Cultului, devenind un neobosit scriitor de articole, carti teologice si de istorie penticostala. A fost membru al Asociatiei Presei Penticostale Internationale si membru al Asociatiei Teologice Penticostale Europene.
Dupa organizarea unor cursuri biblice a infiintat in 1976 Seminarul Teologic Penticostal, devenind directorul acestuia, iar in 1990, Institutul Teologic Penticostal din Bucuresti, al carui rector a fost pana cand s-a imbolnavit, in 1997.

In data de 21 septembrie 1998, dupa o lunga si grea suferinta, inima a incetat sa-i mai bata.

Este autorul urmatoarelor lucrari:
– Indrumatorul pastorului (1976);
– Viata si invatatura apostolului Pavel (1977);
– Pneumatologie sau Persoana Duhului Sfant (1979);
– Biserica lui Dumnezeu Apostolica Penticostala din Romania (ed. rom. – 1982; ed. engl. – 1983);
– Evanghelogie – viata, activitatea si invatatura Domnului Isus Hristos (1986);
– Doctrinele biblice ale Bisericii (1989);
– Biserica Penticostala in istoria crestinismului (1992);
– Dogmatica Bisericii lui Dumnezeu Apostolice Penticostale (1993);
– Pagini din istoria unei Biserici (1994).

Lucrarea de fata cuprinde cursul imbunatatit predat la Seminarul Teologic Penticostal, si este menita sa-i ajute atat pe slujitorii Evangheliei, cat si pe toti credinciosii dornici sa creasca in harul si in cunoasterea Domnului Isus Hristos.
Lucrarea aceasta are totodata rolul de a contribui la uniformizarea invataturii evanghelice predate in bisericile noastre.

Trandafir Sandru s-a nascut la 13 aprilie 1924 in localitatea Secas, judetul Arad. Cunoscand din copilarie credinta penticostala, a primit
din frageda tinerete botezul in apa (1941) si cu Duhul Sfant (1942).

Terminand studiile secundare la Arad (1944), a frecventat Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti (1951-1956), obtinand diploma
in specialitatea Istorie Veche (1956).

Pentru prima data a fost ales in lucrare la data de 25 ianuarie 1945. Fiind ordinat ca pastor (1953), a slujit in doua biserici penticostale din Bucuresti.
A vizitat si studiat activitatea mai multor institute de invatamant teologic din Anglia, SUA si Canada, participand la numeroase conferinte nationale, europene si mondiale, slujind la amvoanele unor biserici din 25 de tari.

In anul 1992 a primit de la o institutie teologica din SUA titlul de doctor in teologie.

A indeplinit mai multe insarcinari, ca: secretar general si, ulterior, vicepresedinte al Cultului Penticostal din Romania, redactor al revistei oficiale a Cultului, devenind un neobosit scriitor de articole, carti teologice si de istorie penticostala. A fost membru al Asociatiei Presei Penticostale Internationale si membru al Asociatiei Teologice Penticostale Europene.
Dupa organizarea unor cursuri biblice a infiintat in 1976 Seminarul Teologic Penticostal, devenind directorul acestuia, iar in 1990, Institutul Teologic Penticostal din Bucuresti, al carui rector a fost pana cand s-a imbolnavit, in 1997.

In data de 21 septembrie 1998, dupa o lunga si grea suferinta, inima a incetat sa-i mai bata.

Este autorul urmatoarelor lucrari:
– Indrumatorul pastorului (1976);
– Viata si invatatura apostolului Pavel (1977);
– Pneumatologie sau Persoana Duhului Sfant (1979);
– Biserica lui Dumnezeu Apostolica Penticostala din Romania (ed. rom. – 1982; ed. engl. – 1983);
– Evanghelogie – viata, activitatea si invatatura Domnului Isus Hristos (1986);
– Doctrinele biblice ale Bisericii (1989);
– Biserica Penticostala in istoria crestinismului (1992);
– Dogmatica Bisericii lui Dumnezeu Apostolice Penticostale (1993);
– Pagini din istoria unei Biserici (1994).

Cuvantul doctrina (in limba greaca „didaskalia” si „didache”) inseamna invatatura. Cele doua cuvinte grecesti pot fi intalnite de 48 de ori in paginile Noului Testament.

In Vechiul Testament, Moise a fost invatat de Domnul ceea ce trebuia sa faca (Ex. 4:15). Domnul a poruncit lui Israel sa respecte legile si randuielile stabilite de El (Dt. 6:1, 6, 7).
Cuvintele „didaskalia” (Mt. 15:9; Mc. 7:7) si „didache” (Mt. 7:28) deriva de la radacina cuvantului „a invata” si inseamna procesul de invatare sau continutul a ceea ce s-a invatat si corespunde pe deplin ideii de invatatura din Vechiul Testament. In termeni teologici, doctrina inseamna invatatura Sfintelor Scripturi, esenta credintei crestine, asa cum a fost ea propovaduita de catre Biserica crestina primara.
Cu alte cuvinte, prin doctrine intelegem totalitatea invataturilor si a principiilor de baza ale adevarului divin cuprins in Biblie, care este Cuvantul lui Dumnezeu infailibil. Aceasta totalitate a principiilor de baza mai este cunoscuta si sub numele de „invatatura apostolilor” (Fap. 2:42), „dreptarul invataturii” (Rom. 6:17) sau „dreptarul invataturii sanatoase” despre care apostolul Pavel zice: „Dreptarul invataturilor sanatoase, pe care le-ai auzit de la mine, tine-l cu credinta si dragostea care este in Cristos Isus” (2 Tim. 1:13). Acest indreptar mai poarta numele de „credinta data sfintilor o data pentru totdeauna”.

TRANDAFIR SANDRU s-a nascut la 13 aprilie 1924 in localitatea Secas, judetul Arad. Cunoscand din copilarie credinta penticostala, a primit din frageda tinerete botezul in apa (1941) si cu Duhul Sfant (1942). Terminand studiile secundare la Arad (1944), a frecventat Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti (1951-1956), obtinand diploma in specialitatea istorie veche (1956). Pentru prima data a fost ales in lucrare la data de 25 ianuarie 1945. Fiind ordinat ca pastor (1953), a slujit in doua biserici penticostale din Bucuresti.
A vizitat si studiat activitatea mai multor institute de invatamant teologic din Anglia, SUA si Canada, participand la numeroase conferinte nationale, europene si mondiale, slujind la amvoanele unor biserici din 25 de tari.
In anul 1992 a primit de la o institute teologica din SUA titlul de doctor in teologie.