Vol. 1: Prietenul tinereții mele. Mărgăritarul ascuns. Piatra scumpă

Cu cât avem mai multă pace, avem mai puțină ceartă.
Cu cât avem mai multă bunătate, avem mai puțină gelozie.
Cu cât avem mai mult adevăr în prezent, vom avea mai puțină minciună în viitor.
Cu cât spunem mai mult noi, vom spune mai puțin eu.
Cu cât vom avea mai multă voință, vom avea mai puține căderi.
Și cu cât ducem mai multe flori în viață, vom duce mai puține păreri de rău la morminte.
Deschide-ți inima spre bucurie, pentru ca să nu ți-o deschizi spre regrete.
Nu fi niciodată nepăsător, ca să nu te sugrume singurătatea.
Dacă vei semăna totdeuna un cuvânt bun, vei culege totdeauna o privire prietenoasă.
Nu te ruga niciodată numai pentru tine singur. Cine nu se roagă și pentru alții nu va câștiga nimic pentru sine.
Nu te bucura niciodată numai pentru că ai reușit tu. Bucură-te când reușesc și alții; atunci ești om.
Nu căuta niciodată numai mântuirea ta singură. Mântuirea ta este condiționată și de a altora. Numai când îi ajuți pe alții, te ajuți cu adevărat pe tine,
fiindcă dericirea ta este legată totdeauna de a semenilor tăi.
Nu poți fi tu fericit când semenii tăi sunt nefericiți.
Deci ajută-i!

–Traian Dorz

Vol. 2: Lumina iubitului fiu. Calea bunului urmaș. Avuția sfântului moștenitor

O, fiţi cu toții silitori spre biserică şi spre adunare.
Căutaţi să fiți cei dintâi acolo cu Iisus.
Căci El vă aşteaptă pe toți şi tine seama de fiecare când vine.
Căci in biserică nu mergi la om. Şi nici să nu mergi la om.
Casa sfântă nu-i casa vreunui om, ci este casa lui Dumnezeu (Lc 19, 46).
Să nu ascultaţi acolo omul, ci să-L ascultaţi pe Dumnezeu.
Nu privi acolo pe nimeni, ci priveşte-L numai pe Hristos.
Şi nu te gândi acolo la nimic altceva decât la voia Lui.
Hristos Domnul vine în Templu pentru tot norodul.
El îi ascultă acolo pe toți.
El ia seama cum se roagă, ce cere, ce face şi ce gândeşte fiecare suflet din tot norodul venit acolo la rugăciune şi ascultare.
Nu uitați nici o clipă şi nici una din acestea voi, toţi cei care mergeți şi trebuie să mergeţi în Casa Domnului.
In noaptea în care nu dormise Iisus, nici diavolul nu dormise, dacă nu dormise Domnul.
După cum Hristos umblă căutând cum să mântuiască sufletele, şi diavolul umblă mereu, căutând cum să le piardă.
Căci diavolul este un imitator neruşinat…
Există locuri stăpânite de Dumnezeu şi de Duhul Său Sfânt.
Pe acolo, când mergi, sufletul simte puterea şi mireasma Cerului cuprinzându-l.
Atunci omul îşi vede stricăciunea în care a trăit şi-l cuprinde scârba de viața trăită în păcate.
Atunci îndemnul Duhului este mai puternic, iar sufletul care îl ascultă şi-l primeşte scapă de robie, devenind un liberat al lui Hristos Domnul.

–Traian Dorz

Vol. 3: Pășunile dulci. Săgețile biruitoare. Cununile slăvite

A ține seama de trecut este o mare înţelepciune.
Nimeni nu se va putea îndrepta niciodată în viitor, dacă nu-şi va aduce aminte, ca să tragă învăţătură din cele petrecute mai demult.
Toată istoria trecutului este o carte plină de învăţăminte, de care orice om care vrea să ajungă bine trebuie să tină seama cu grijă.
Nimeni dintre noi n-a crescut învăţat.
Până la noi, câţi înaintaşi ai noştri au muncit din greu, au luptat şi s-au jertfit pentru ca noi astăzi să ne putem bucura de-o stare pe care ei, sute şi mii de ani, n-au avut-o, dar au muncit pentru ca s-o avem noi.
Câte mijloace care ne uşurează şi ne înfrumuseţează astăzi viata noastră, părinţii noştri nu le-au avut!
Câtă experienţă ne-a rămas de ta ei!
Câte învăţăminte din munca şi din lupta lor!
Câte binefaceri în urma jertfelor lor!
Cât de îndatoraţi le suntem!
Cât de recunoscători trebuie să le fim!
Să ia bine seama orice tânăr la aceste adevăruri.
Căci, dacă nu se va simţi adânc legat de rădăcina sănătoasă a credinţei înaintaşilor săi, nici nu va putea creşte drept.
Nici nu va putea avea urmaşi buni şi roade vrednice.
Pomul rupt de rădăcina sa se usucă şi piere.

–Traian Dorz

Părțile I – III (Psalmii 1 – 55)

Selecție de texte din opera scrisă și vorbită a omului lui Dumnezeu, TRAIAN DORZ

Condiţia mântuirii noastre, condiţia mântuirii altora şi condiţia mântuirii tuturor oamenilor pentru care şi la care a venit Domnul Hristos este ca întâi să fim în voia lui Dumnezeu nişte copii ai Lui, născuţi din nou, trăind în toată lumina Evangheliei Sale; iar după aceea să mergem şi să propovăduim aceasta şi altora.
Atunci vom avea nu numai ce să le spunem, ci şi ce să le arătăm tuturor.

Naşterea din nou trebuie să o repetăm de mii de ori, şi tot nu va fi prea mult, este o transformare totală, ca o a doua naştere a sufletului, după prima naştere a trupului nostru. Este clipa fericită şi cerească a legământului nostru cutremurător şi unic, pus de bunăvoie şi din tot sufletul ca o predare totală şi definitivă, clipa când spui cu gura ta, cu condeiul tău, cu lacrimile tale, cu toată fiinţa ta: Al Domnului sunt! (Is 44,5).

Atunci, Cuvântul lui Dumnezeu, care este Apa, îi curăţă omului mintea şi-i dă o cunoaştere nouă. Iar Duhul lui Dumnezeu, Care este Puterea, îi curăţă omului inima, dându-i o simţire nouă.

Aceasta este taina pocăinţei, taina transformării, taina şi minunea transfigurării de pe Taborul fiecăruia dintre cei care au suit până acolo.

Acesta este şi numai acesta poate fi omul cel nou, care apoi umblă numai după lucrurile Duhului, pentru că el a devenit un om duhovnicesc. Şi nu mai umblă după lucrurile firii pământeşti, pentru că el a rupt-o pentru totdeauna cu firea pământească.

Trebuie să se adâncească statornic în conştiinţa fiecăruia dintre noi adevărul că:  Lucrarea Oastei n-a renunţat niciodată la misiunea rânduită ei de Dumnezeu, de a fi o primăvară înnoitoare în viaţa Bisericii noastre şi un salt de trăire nouă şi înaltă în viaţa poporului nostru.

Un rost mai secundar şi un rol mai mic nu şi-a admis Oastea Domnului niciodată. Viaţa Bisericii noastre şi a neamului nostru trebuie îmbrăţişată toată. Cu mai puţin n-am vrut şi să nu vrem să ne împăcăm în nicio vreme!

Niciodată n-am acceptat ca Oastea Domnului să devină o căruţă izolată pe o stradă pustie. Şi nici o remorcă ataşată înapoia vreunei secte. Nici măcar „ceva nou”, dar izolat de Biserică şi de popor. Asta ar fi tot o sectă.

Vrem totul, vrem mântuirea întregii Biserici şi ridicarea întregului neam. Mai mult da, dar mai puţin nu.

Urmaşi ai noştri! Acesta este idealul, acesta scopul, acesta ţelul. Să nu vă luaţi niciodată privirile de la el!

Dacă nu vă veţi socoti înfrânţi niciodată, dacă nu veţi renunţa la ideal niciodată, dacă nu vă veţi rupe de el niciodată, îl veţi atinge.

Noi suntem generaţia lui Moise, poate nu vom ajunge să intrăm în Canaanul spre care v-am pornit pe voi. Dar voi sunteţi generaţia lui Iosua şi îl veţi cuceri!

Dumnezeu este cu voi, dacă voi veţi fi cu El şi dacă nu veţi renunţa niciodată la ţelul pe care vi l-a rânduit Hristos.

Să nu renunţaţi niciodată şi nici unul!