O, Tată, ce ești Tu? Cum ești? Și unde?

Din stânci în stânci, ca Moise pe Horeb,

încerc să urc prin ceața ce Te-ascunde.

Și am atâtea, Doamne, să Te-ntreb.

 

Ești Tu cuprins în vreme și în spațiu,

când Tu cuprinzi în Tine însuți tot?

Pot eu întinde către Tine brațul?

O iartă-mi îndrăzneala și nesătul.

 

Vreau să-nțeleg atâtea… Și nu pot …

Spre focul din pustiu privea profetul

și se simțea atâta de mărunt.

Dar când a vrut să-Ți poată ști secretul,

Tu i-ai răspuns: „EU SUNT ACEL CE SUNT”.