Am spus ca scopul acestor scrieri este unul practic. Sunt convins ca nimic nu ar fi mai nesatisfacator pentru Autor, daruitul Ofiter al Armatei Salvarii, decat ca lecturarea celor scrise aici sa rezulte doar intr-o mai buna intelegere a doctrinei Mantuirii sau chiar intr-o mai mare cunostinta a Voii lui Dumnezeu. El a nazuit spre ceva mai mult decat atat – sa-i ajute pe oameni sa se bucure de acea Mantuire, si sa se bucure de ea acum, si sa conduca fiecare cititor sa infaptuiasca acea Voie, si sa o infaptuiasca tot timpul.

Glorioasa experienta descrisa si intarita aici este adevaratul secret al unei vieti de fericire si utilitate pe pamant ca fiind cea mai inalta pregatire pentru viata si slujba din Ceruri. Aceasta experienta este pentru tine.

Cuprins

I.Moartea „omului vechi”
II. Sfintenia: ce nu este si ce este
III. Sfintenia: cum sa o obtii
IV. Piedici in calea sfinteniei
V. Consecinta unei inimi curate
VI. Cum sa pastrezi o inima curata
VII. Sfintenia inainte de potop; sau umbli tu cu Dumnezeu?
VIII. Pavel, o pilda
IX. Marturiseste binecuvantarea
X. Cunoasterea lui Isus
XI. Eliberarea de pacat
XII. Lucratori cu Dumnezeu
XIII. Unire cu Isus
XIV. In scoala lui Dumnezeu
XV. Sfintenia si lepadarea de sine
XVI. Putere spirituala
XVII. Isus ˗ omul muncitor
XVIII. Mostenirea sfinteniei
XIX. Multumire
XX. Nu sovai
XXI. Credinta este ceea ce iti lipseste
XXII. Lectii practice ale invierii
XXIII. Vorbirea de rau
XIV. Cum sa studiezi Biblia
XV. Cum sa te pregatesti pentru intalnire
XVI. Un cuvant pentru voi, cei care vreti sa fiti folositori
XVII. Nebun de dragul lui Hristos

Voi, care aveti viziuni ale slavei si desfatari rapitoare si astfel va socotiti umpluti cu Duhul, va duc aceste viziuni la virtuti si la o slujire umila si iubitoare? Daca nu, luati seama la voi insiva ca nu cumva, fiind inaltati asemenea Capernaumului, pana la Cer, sa nu fiti aruncati in cele din urma jos in Iad. Slava Domnului pentru muntii schimbarii la fata unde privim slava Lui! Dar acolo jos, in vale, sunt copii posedati de demoni; si la ei vrea El sa mergem cu slava muntelui pe fetele noastre, cu o dragoste smerita, cu o credinta tare in inimile noastre si cu maini curate, gata pentru slujire. El vrea ca noi sa ne daruim pe noi insine lor; si daca Il iubim pe El, daca Il urmam, daca suntem intr-adevar umpluti cu Duhul Sfant, o vom face.

Pericolul cel mai mare pentru orice organizatie religioasa este sa se ridice in randurile ei si sa ocupe pozitiile ei de incredere un grup de oameni care sa fi invatat pe dinafara marile doctrine fundamentale din catehism, dar sa nu aiba nicio cunoastere experimentala a adevarului lor intiparita in ei prin ungerea puternica a Duhului Sfant si care sa fie lipsiti de o „ungere din partea Celui Sfant” prin care, spune Ioan, „stiti orice lucru” (1 Ioan 2:20, 27).

Timiditatea si delicatetea cu care oamenii incearca sa faca lucrarea lui Dumnezeu sunt de multe ori cauza esecului lor. Daca vor vorbi cu indrazneala ca barbati, ca ambasadori ai Cerului, carora nu le este teama sa isi reprezinte Regele, atunci vor impune atentie si respect si vor ajunge la inimile si constiintele oamenilor.

Ar fi mai bine pentru un predicator sa se faca talhar la drumul mare si sa jefuiasca oamenii cu bata si cu forta, decat cu zambete, cuvinte dulci, o dragoste simulata si lingusitoare, decat sa ii jefuiasca prin maguliri in timp ce sarmanele lor suflete, neglijate si inselate, merg in Iad. Cum se va intalni cu acei oameni in Ziua Judecatii si cum va privi fetele lor cuprinse de groaza, realizand ca s-a jucat si a glumit cu placerile, sentimentele si mandria lor, pentru a obtine bani si in loc sa ii avertizeze cu credinciosie si sa caute sa ii mantuiasca, le-a ingrasat sufletul cu cuvinte magulitoare pentru pieire.

Fara aceasta Prezenta, marile daruri, si studiul temeinic si exact nu sunt de niciun folos in mantuirea oamenilor. Vedem adesea oameni cu mari capacitati naturale, extraordinar de educati si echipati cu toate lucrurile, cu exceptia acestui botez de foc, care trudesc si predica an dupa an, fara sa vada vreun suflet mantuit. Au petrecut ani intregi studiind; dar nu au petrecut nicio zi, cu atat mai putin zece zile, postind si rugandu-se si asteptandu-L pe Dumnezeu care sa vina cu ungerea Lui si sa ii umple cu intelepciune si putere cereasca pentru lucrarea lor. Ei sunt ca o pusca mare, incarcata si ingrijita, dar fara nicio scanteie de foc care sa transforme pulberea si glontele intr-un trasnet de nebiruit.

Nimic nu il deosebeste mai clar pe omul plin de Duhul de acela care nu este plin, decat modul in care primeste fiecare suferinta. Unul, cu credinta triumfatoare, cu fata stralucitoare si o inima puternica, se desfata in suferinta si o considera bucurie. Printre acestia sunt apostolii care, batuti si amenintati, „au plecat dinaintea Soborului, si s-au bucurat ca au fost invredniciti sa fie batjocoriti, pentru Numele Lui” (Fapte 5:41). Altul, cu indoieli si temeri, cu murmure si plangeri, adauga la celelalte suferinte pe aceea a unei inimi razvratite si a unei minti nemultumite. Unul vede ostile inarmate ale dusmanului, necazul si pericolul; altul vede Ingerul Domnului cu sprijin si protectie din belsug (Psalmul 34:7).

Cuprins

1. Cine este El?
2. Pregatirea locuintei Lui
3. Este botezul cu Duhul Sfant o a treia binecuvantare?
4. Marturia Duhului
5. Puritate
6. Putere
7. Testand duhurile
8. Calauzire
9. Inima blanda si smerita
10. Nadejde
11. Substitutul Duhul Sfant pentru barfa si vorbire de rau
12. Pacatul impotriva Duhului Sfant
13. Ofense impotriva Duhului Sfant
14. Duhul Sfant si invatatura sanatoasa
15. Rugaciunea in Duhul
16. Caracteristici ale predicatorului uns
17. Predicarea
18. Chemarea Duhului Sfant la lucrare
19. Sabia in teaca: o lege a Duhului
20. Biruinta prin Duhul Sfant asupra suferintei
21. Binecuvantarea care se revarsa
22. Importanta doctrinei si experientei sfintirii pentru liderii spirituali
23. Biruinta asupra maniei prin puterea Duhului Sfant