Am inceput aceste meditatii zilnice in timp ce ma zbateam in valurile controverselor. De atunci, am ramas aruncat in valuri si „apa era atat de adanca incat trebuia sa inot” (Ezec. 47/5), dar daca mana Domnului  nu m-ar fi tinut, m-as fi inecat. Am indurat necazuri din multe alte parti. Durerile fizice cumplite au fost urmate de depresii mentale, si ambele au fost insotite de durerea pierderii fiintei care mi-a fost mai scumpa decat viata. Apele au navalit peste mine, val dupa val. Nu mentionez toate acestea ca sa va castig simpatia, ci pentru a-l ajuta pe cititor sa inteleaga ca nu sunt un marinar pe uscat. Am calatorit adesea pe oceane involburate. Stiu ce inseamna pravalirea valurilor si puterea vantului. Niciodata nu mi-au fost mai pretioase promisiunile lui Dumnezeu decat in perioada aceasta. Pe unele nu le-am inteles pana acum. Nu am ajuns la nivelul maturitatii lor, pentru ca eu insumi nu am fost suficient de matur ca sa le pricep semnificatia.

Acum Biblia imi este mult mai pretioasa decat cu cateva luni in urma! Ascultand de Domnul si purtand ocara Lui afara din tabara (Evr. 13/13), nu am primit noi promisiuni, dar pentru mine a fost ca si cum le-as fi primit. Pentru ca vechile promisiuni mi s-au descoperit asemenea unor noi tezaure.

– Charles H. Spurgeon