Aceasta poezie, scrisă de Watchman Nee în jurul anului 1930, rezumă foarte bine viața și slujirea lui.

Sa iubesc si sa nu fiu respectat;
Sa slujesc si sa nu fiu compensat;
Sa trudesc si sa nu fiu pomenit;
Sa sufar si sa nu fiu pretuit.
…
Sa sufar ca pe altii sa-i binecuvântez,
Sa pot sa îi iubesc si sa-i înviorez.
Sa nu astept sa fiu compatimit,
Sa nu accept sa fiu aplaudat,
Sa pot sa fiu singur, de altii uitat.
…..
Asa-ai trait Tu, Doamne, aici pe pamânt,
Dureri si pierderi senin ai suferit
Ca altii sa poata la Tine veni,
Odihna în Tine spre-a o gasi.
Desi nu stiu cât drum mai am de mers,
Alerg înainte, ?napoi eu nu privesc.
….
În ceasul de-ncercare Te rog, Doamne iubit,
Sterge ale mele lacrimi pe car? doar Tu le stii.
Ajuta-ma sa-nvat ca Tu îmi esti rasplata,
Sa fiu o binecuvântare pentru-altii viata-mi toata.