Hotararile, au fost scrise in 1722 si 1723, la varsta de 19, 20 de ani pe cand isi incheia studiile si privea inainte spre ceea ce Dumnezeu avea pregatit pentru el.
Pentru el, aceste hotarari, nu au reprezentat nici sperante pioase, nici vise romantice, nici reguli legaliste, ci, pur si simplu, au fost instructiuni pentru viata demne de urmat cu sarguinta.

Sfaturi pentru cei convertiti de curand, este o scrisoare scrisa in cea mai ocupata perioada din viata lui (1741), la solicitarea unei tinere proaspat convertite pe nume Deborah Hatheway, care locuia in Suffield.
Aici vedem preocuparea profunda a lui Edwards fata de cei care-i cereau sfatul si ajutorul.
La o luna dupa aceasta scrisoare, el a predicat renumitul mesaj „Pacatosii in mainile unui Dumnezeu manios”.

Haideti sa ciulim bine urechile ascultand si urmand hotararile si sfaturile unui om care a trait atat de aproape de Dumnezeu cum putini au facut-o.

Prin natura sa, focul naste foc. Daca mai este imprejur alt combustibil, focul isi raspandeste domeniul. „Iata un foc mic ce padure mare aprinde!” Gheata nu produce foc; diavolul nu naste sfinti; si nici predicatorii lipsiti de rugaciune nu pot naste credinciosi care sa lupte in rugaciune. Si totusi, o singura scanteie care sare de pe nicovala aprinde un oras. Dintr-o singura lumanare, alte zece mii isi aprind lumina! Din rugaciunea fara seaman a lui David Brainerd si au inceput stralucirea stele mari pe firmamentul castigatorilor de suflete. William Carey a citit istoria vietii lui Brainerd si un dinam a inceput sa se miste in sufletul lui de tanar si n-a mai avut astampar pana ce n-a plecat spre stancile de corali ale Indiei. La faclia sufletului topit al lui Brainerd s-a aprins lumanarea inimii lui Edward Payson. Astfel, din jurnalul de calatorie al acelui apostol sarac si bolnavicios al indienilor nord-americani, Payson si-a gasit la varsta de 20 de ani inspiratia destinului sau intr-o viata de rugaciune care aproape a eclipsat-o pe cea a lui Brainerd. Ca sa mai adaug un fiu nascut din scanteia vietii lui Brainerd, un alt cavaler al rugaciunii, care s-a stins din viata la numai 29 de ani, Robert Murray McCheyne. Acest gigant al rugaciunii a citit viata lui Brainerd si a fost inspirat la rugaciune, a fost magnetizat de „forta aceasta unica si magnifica pe care o poate exercita sufletul omenesc”. Apoi inca unul, marele Jonathan Edwards, l-a privit pe Brainerd (in timp ce fiica lui Jerusha, plangea), cand valurile suferintelor cresteau tot mai mari in trupul firav al lui Brainerd. Cu mila, Edwards scrie: „Slavesc pe Dumnezeu ca in providenta Sa a facut ca Brainerd sa moara in casa mea, ca sa-i aud rugaciunile, ca sa-i vad consacrarea, ca sa fiu inspirat de exemplul lui.” In timp ce Brainerd se stingea, Wesley era in floarea cuceririlor sale. Ascultati-l pe Wesley vorbind la congresul metodist de atunci din Anglia. Wesley spunea: „Ce putem face ca sa reinviem lucrarea Domnului acolo unde lancezeste?” Si raspunsul il da tot el, acest neobosit evanghelist care a scuturat trei imperii cu propovaduirea Evangheliei: „Fiecare predicator sa citeasca cu atentie viata lui David Brainerd!” Sa facem totalul. Sa-i punem la rand: Payson, McCheyene, Carey, Edwards, Wesley – oameni de renume – si toti aprinsi de o singura scanteie si toti datori unui Brainerd cuprins de slabiciune si de foc in rugaciune.

Fragmente din Jurnal

O, nu placerile lumii ma pot mangaia! Daca Dumnezeu isi retrage prezenta, ce sunt placerile orasului pentru mine? O ora de singuratate in prezenta lui Dumnezeu este mai buna decat o lume intreaga.

Mi-am petrecut dimineata citind cateva pasaje din Sfanta Scriptura, si rugandu-ma fierbinte pentru indienii mei, pentru ca Dumnezeu sa Isi aseze imparatia printre ei, si sa-i aduca in biserica Lui. Pe la noua m-am retras in locul meu obisnuit din padure; si acolo am primit din nou ajutor in rugaciune. Cea mai mare preocupare a mea este convertirea paganilor la Dumnezeu; si Domnul m-a ajutat sa pledez pentru acest lucru. La pranz m-am intors la indieni, ca sa le predic; si in timp ce ma indreptam spre ei, inima mea s-a inaltat spre Dumnezeu in rugaciune; am putut sa-I spun lui Dumnezeu ca El stie ca nu este cauza mea, si ca ar fi spre slava Sa daca sarmanii indieni s-ar converti; si binecuvantat sa fie Dumnezeu, nu am simtit nici o dorinta ca ei sa se converteasca si eu sa primesc onoruri de la lume, fiindca am contribuit la convertirea lor. Am vorbit indienilor in mod liber.

Nu cred ca mai exista alta fiinta la fel de rea ca mine. O, stricaciunea din sufletul meu! O, vina si rusinea care ma chinuiesc in fata lui Dumnezeu! Nu stiu ce sa mai fac. O, doresc fierbinte sa fiu curatit de petele stricaciunii sufletesti! O, daca as deveni asemeni lui Dumnezeu, sau daca as putea sa Ii apartin lui Dumnezeu!

Am fost apasat de lipsa mea de curatie si sfintenie; am simtit ca mi se topeste sufletul, si am jelit, fiindca ranisem si indurerasem un Dumnezeu indurator, care a fost totusi bun cu mine, fara sa tina seama de nevrednicia mea. Sufletul meu s-a bucurat de un timp binecuvantat de cainta amara si durere, fiindca L-a nedreptatit pe slavitul Dumnezeu, care s-a impacat cu mine prin Fiul Sau scump. Sufletul meu este acum iubitor, devotat si solemn. Si ma tem doar de pacat, in orice gand si fapta.

Se vorbeste mult despre dragoste, si in mesaje carnea este indemnata constant sa iubeasca, sa iubeasca, sa iubeasca. Ca rezultat avem o revarsare de umanism peste cluburi de ajutor social. Daca vom indrazni sa ne asezam sa-l ascultam pe Jonathan Edwards, vom descoperi natura dragostei pe care suntem chemati sa o manifestam (divina nu umana) si nevoia mare de a fi botezati in dragostea lui Dumnezeu si de a ramane in dragostea ea.
Va garantam ca nu va fi o lectura confortabila, dar poate fi una profitabila pentru vesnicie. Si de ce sa citim ceva care sa ne gadile urechile? Un pas, o suflare ne desparte de eternitate. Sa fim intelepti si sa ascultam invatatura sanatoasa, invatatura care duce la evlavie.

Subiectul acestor prelegeri este in mod special practic si important. DRAGOSTEA este prima manifestare a unui suflet innoit in raport cu Dumnezeu – „Noi Il iubim pentru ca El ne-a iubit intai”. Ea e evidenta sigura a lucrarii mantuitoare a harului in suflet – „Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea”. Ea sta tocmai la baza caracterului crestin: noi avem „radacina si temelia pusa in dragoste”. Ea e calea pe care se gasesc toti adevaratii copii ai lui Dumnezeu: ei „umbla in dragoste” – care e legatura unirii lor reciproce; inimile lor sunt „unite in dragoste” – aceasta e protectia lor in razboiul spiritual; ei trebuie sa imbrace „platosa dragostei” – plinatatea si desavarsirea caracterului lor crestin; ei sunt „facuti desavarsiti in dragoste” – duhul prin care pot implini toate cerintele divine, caci „dragostea este implinirea Legii”; prin ea vor deveni asemenea Tatalui lor din ceruri si vrednici de a sta in prezenta Sa, caci „Dumnezeu este dragoste”, iar Cerul este o lume a IUBIRII.

In ce priveste caracterul prelegerilor, e suficient sa spunem, intr-un cuvant, ca sunt marcate in intregime de acea gandire puternica si clara, de acele perspective largi si comprehensive cu privire la adevar, de acea cunoastere in profunzime a naturii omenesti si de acea cunoastere marcata de acuratete si familiaritate a Scripturilor, care caracterizeaza lucrarile distinsului lor autor. Noi credem ca ele vor sta candva alaturi de bine-cunoscutele sale lucrari despre „Libertatea vointei”, despre „Emotiile religioase” si „Istoria rascumpararii”, si ca vor fi la fel de pretuite pentru natura lor practica, cum a fost prima pentru aspectul ei metafizic, a doua pentru cel experiential, sau a treia pentru cel istoric. Despre aceste prelegeri, ca despre intreaga sa opera, se poate spune, asa cum i-a spus Johnson lui Boswell, cand a fost intrebat de cel de pe urma: „Ce lucrari de ale lui Baxter ar trebui sa citesc?” – „Citeste-le pe toate, caci toate sunt excelente”.

Cuprins

Prelegerea I Intregul har adevarat in inima e rezumat in dragoste
Prelegerea II Dragostea e mai excelenta decat darurile extraordinare ale duhului
Prelegerea III Cele mai mari realizari sau suferinte sunt in van fara dragoste
Prelegerea IV Dragostea ne predispune sa rabdam cu blandete nedreptatile din partea altora
Prelegerea V Dragostea ne predispune la a face binele
Prelegerea VI Dragostea nu se potriveste cu un duh de invidie
Prelegerea VII Duhul de dragoste e un duh smerit
Prelegerea VIII Duhul de dragoste e opusul unui duh egoist
Prelegerea IX Duhul de dragoste e opusul unui duh manios sau razbunator
Prelegerea X Duhul de dragoste e opusul unui duh critic
Prelegerea XI Intreg harul adevarat din inima tinde spre actiuni sfinte in viata
Prelegerea XII Dragostea, sau duhul crestinesc, e gata sa accepte orice suferinta la care e chemata
Prelegerea XIII Toate harurile crestine sunt legate intre ele si dependente unele de altele
Prelegerea XIV Dragostea, sau harul adevarat, nu e biruita de opozitii
Prelegerea XV Duhul sfant e transmis continuu sfintilor, in dragoste