Un comentariu deosebit de apreciat al Predicii de pe Munte, având ca temă centrală diferența dintre harul ieftin și harul costisitor – chemarea lui Hristos, „pentru care ucenicii părăsesc mrejele și Îl urmează“.

„Costul uceniciei”, penultima carte antumă a lui Dietrich Bonhoeffer, constituie o analiză lucidă a harului ieftin, caracterizat de autor drept „dușmanul de moarte al bisericii noastre“. Deși profund ancorată în realitățile sumbre ale Germaniei interbelice, analiza necruțătoare a autorului și-a depășit cu mult epoca, intrând, astfel, în repertoriul spiritualității creștine fără vârstă.

Harului ieftin (principala maladie spirituală care îl preocupa), Bonhoeffer îi opune fără ezitare harul costisitor – „chemarea lui Hristos, pentru care ucenicii părăsesc mrejele și Îl urmează“. Cu referire la această chemare, Bonhoeffer scria, în mod profetic: „Cine pășește pe drumul uceniciei se supune morții lui Isus, își dă viața lui morții. […] Fiecare chemare a lui Hristos duce la moarte.“ Desigur, autorul avea în vedere „omorârea omului nostru vechi“, care are loc prin chemarea făcută de Isus, dar, pentru el, afirmația s-a dovedit adevărată nu doar la nivel lăuntric, ci și la nivelul întregii sale existențe: Bonhoeffer a pășit el însuși în părtășia martiriului, fiindcă a refuzat radical compromisul cu regimul național-socialist aflat la putere în Germania.

„Costul uceniciei”, scrisă în mare parte sub forma unui comentariu la Predica de pe Munte, respiră o mare prospețime spirituală, datorită faptului că, în viața autorului, harul și ucenicia s-au îngemănat indisolubil. Bonhoeffer scrie cu fervoare, polemizând, nu de puține ori, cu establishment-ul teologic al vremii sale. Retorica sa nu este însă un exercițiu al teologului „de fotoliu“, ci expresia pasiunii ucenicului care a primit harul costisitor.

Dietrich Bonhoeffer (1906 – 1945), pastor și teolog luteran educat la Tübingen, Berlin și New York, a lăsat o bogată moștenire teologică, publicată mai ales postum. S-a dovedit inflexibil în relația cu partidul nazist, care a încercat să „alinieze” Biserica Evanghelică la propriile scopuri politice. Apărător neobosit al cauzei Bisericii Mărturisitoare, n-a ezitat să pregătească pastori în clandestinitate, la Finkenwalde (astăzi, Szczecin-Zdroje, Polonia) sau în diverse localități din Pomerania. Pentru implicarea în rezistența antinazistă, a fost întemnițat și condamnat la moarte prin spânzurare. Execuția a avut loc la Flossenbürg, la 9 aprilie 1945, cu o lună înainte de capitularea Germaniei.

Viața împreună s-a născut într-un context tulbure – cea mai mare parte a pastorilor Bisericii Mărturisitoare au depus jurământul față de Hitler, gândit de către conducerea oficială a Bisericii ca dar de ziua de naștere a Führerului; în propria familie erau tensiuni, sora lui fuge cu familia în Elveția, cumnatul său este implicat în organizarea unui puci împotriva regimului; țara era secătuită de război, iar populația, terorizată de Gestapo și SS. În 1935-1937, Bonhoeffer predase și trăise la seminarul Finkenwalde, un seminar subteran al Bisericii Mărturisitoare în care pastorii pregătiți pentru slujirea viitoare experimentau practic „viața împreună“. După ce multă vreme refuzase să scrie despre experiența vieții împreunăacolo, Bonhoeffer scrie această carte, în mod paradoxal, tocmai ca urmare a închiderii seminarului de către Gestapo.

Născută dintr-un efort concentrat și scrisă în numai patru săptămâni, cartea este o comoară prin profunzimea gândurilor pe care le conține și amintește de îndemnurile practice din epistolele Apostolului Pavel. Îmbinând analiza biblică, spiritul practic, înțelegerea dimensiunii socio-psihologice și trăsăturile pietiste, Bonhoeffer evită totuși orice entuziasm facil și revine mereu la centralitatea credinței, a Cuvântului, pentru că în jurul acestuia ne adunăm și acesta ne adună laolaltă, precum și la devotamentul pe care Hristos îl așteaptă de la noi, care, în comunitate, se traduce în slujirea practică a fraților.

Ediția de față include și mica lucrare a lui Bonhoeffer despre Psalmi, în care vede o carte de rugăciuni a Bisericii. Ea se leagă în mod natural de Viața împreună, în care autorul face frecvente trimiteri la importanța psalmilor pentru închinarea comunității și a individului.

Totodată, volumul conține o prefață și o postfață scrise de doi editori germani, Gerhard Ludwig Müller și Albrecht Schönherr, care, explicând mai detaliat contextul istoric al celor două lucrări și primirea de care s-au bucurat (inclusiv unele excese la care au dat naștere), ajută mult la o mai bună înțelegere a mesajului intenționat de Bonhoeffer. Ediția germană folosită se bazează pe ultimele versiuni autorizate de Bonhoeffer şi conține, de asemenea, note explicative și referințe pentru citate, fără a interfera cu fluenţa textului. Cititorul va descoperi, probabil, că lectura cărţii de faţă, pe cât de captivantă şi plăcută, va fi, în fapt, una dintre cele mai provocatoare pentru propria trăire creştină.

Cuprins

Abrevieri    5

Viaţa împreună
Prefaţa autorului    11
1. Părtăşia    13
2. Ziua petrecută împreună    35
3. Ziua petrecută în solitudine    69
4. Slujirea    83
5. Mărturisire şi euharistie    101

Psalmii – cartea de rugăciuni a Bibliei
Prefaţa autorului    115
1. Autorii Psalmilor    119
2. Titlu, melodie, versuri    123
3. Închinarea şi Psalmii    125
4. Clasificare    127

Bibliografie  145