Teologi de toate scolile si crestini de toate tipurile sunt de acord in recunoasterea acestui principiu al noii vieti. Chrysostom a spus: „Omul neprihanit nu inceteaza sa se roage decat atunci cand inceteaza sa fie neprihanit”; iar Augustin, „Cine iubeste putin se roaga putin si cine iubeste mult se roaga mult”; iar Richard Hooker, „Rugaciunea este primul lucru cu care incepe o viata neprihanita si ultimul lucru cu care se sfarseste”; iar Parintele La Combe, „Cel ce are o inima curata nu va inceta sa se roage, iar cel ce va fi constant in rugaciune va sti ce inseamna sa ai o inima curata”; iar Bunyan: „Daca nu esti un om al rugaciunii, nu esti crestin”; iar Richard Baxter, „Rugaciunea este suflarea noii creatii”, iar George Herbert, „Rugaciunea… sangele sufletului.”

Pe paginile acestea nu s-a facut nicio incercare de a explica misterele legaturii cu Dumnezeu si a relatiei cu cerul. Ceea ce este oferit aici este o simpla enumerare a catorva lucruri pe care aceia care si-au adus aminte de Domnul le au considerat a fi utile in practicarea rugaciunii. Marele Bengel a explicat faptul ca daca isi dorea cea mai perfecta intimitate cu crestini adevarati dintr-un motiv anume mai mult decat din altele, atunci acesta era „pentru a invata cum reuseau ei sa-si pastreze comuniunea cu Dumnezeu in taina.

Cuprins :

I. Viata de rugaciune
II. Echipamentul
III. Directia mintii
IV. Ocupatia: Inchinarea
V. Ocupatia: Marturisirea
VI. Ocupatia: Cererea
VII. Bogatiile ascunse ale locului tainic
VIII. Rasplata vizibila