Mesaje transmise cu diferite ocazii 1942-1977

Discernământul biblic al lui Martyn Lloyd-Jones a conferit slujirii sale o latură profetică – nu în sensul că a prezis viitorul, ci prin abilitatea sa dăruită de Dumnezeu de a arăta cu exactitate chestiunile esențiale și de a aplica specific Cuvântul lui Dumnezeu. Cunoașterea vremurilor adună laolaltă o serie de mesaje care manifestă acest caracter profetic vibrant… Aceia care l-au ascultat pe dr. Lloyd-Jones vorbind într-o varietate de contexte își amintesc cu ușurință ce impact au avut mesajele de acest fel… Toți sunt de acord că seria de mesaje intitulată Cunoașterea vremurilor este unul dintre cele mai semnificative titluri ale lui Lloyd-Jones publicate vreodată. Prelegerile retipărite aici rămân „tratate pentru orice vreme”. Editorii consideră că dețin potențialul de a fi folosite pentru pregătirea unei alte generații care va fi precum fiii lui Isahar, generație la care se face referire în 1 Cronici 12:32 – „care se pricepeau în înțelegerea vremurilor și știau ce trebuia să facă Israel”.

Cuprins

Introducere
1. Prezentarea Evangheliei
2. Religia astăzi și mâine
3. John Calvin
4. Păstrarea credinței evanghelice astăzi
5. O politică adecvată credinței biblice
6. Convertirile: psihologice și spirituale
7. Să ne amintim de Reformă
8. Cum putem vedea o întoarcere la Biblie?
9. Baza unității creștine
10. „Uitați-vă cu băgare de seamă la căile voastre”: Schița unei noi strategii
11. Armele luptei noastre
12. Centenarul Westminster Chapel (1865-1965)
13. Unitatea evanghelică: un apel
14. Ce este predicarea?
15. Cum să protejezi viitorul?
16. Ce este un evanghelic?
17. Un Colegiu evanghelic protestant

Fragment sugestiv

Prezentarea Evangheliei
Dați-mi voie să rezum tot ce am încercat să vă spun în felul următor. Dacă vreți să fiți slujitori capabili ai Evangheliei, dacă vreți să prezentați adevărul în singurul mod corect și adevărat, trebuie să fiți studenți permanenți ai Cuvântului lui Dumnezeu, trebuie să-l citiți fără încetare. Trebuie să citiți toate cărțile bune care vă vor ajuta să îl înțelegeți și cele mai bune comentarii asupra Bibliei. Trebuie să citiți ceea ce aș numi teologie biblică, explicarea marilor doctrine ale Noului Testament, pentru ca astfel să ajungeți să le înțelegeți din ce în ce mai clar și să puteți să le prezentați cu o claritate crescândă înaintea acelora care vin să vă asculte. Lucrarea de slujire nu constă doar în prezentarea discursului nostru personal sau în a vorbi despre propriile noastre vieți sau despre viețile altora, ci în prezentarea adevărului lui Dumnezeu într-o manieră pe cât de simplă și de clară se poate. Iar modul în care ajungem acolo este prin studierea Cuvântului și a orice altceva ne ajută în această sarcină supremă.
Poate că îmi veți spune: cine este de ajuns pentru aceste lucruri? Noi avem alte lucruri de făcut; suntem oameni ocupați. Cum putem face noi acest lucru pe care l-ai cerut tu? Răspunsul meu este că nimeni nu este suficient pentru aceste lucruri, dar Dumnezeu ne poate împuternici să le facem dacă suntem cu adevărat nerăbdători să-L slujim astfel. Nu prea mă impresionează aceste argumente potrivit cărora sunteți oameni ocupați, că aveți multe de făcut în lumea aceasta și de aceea, nu aveți timp să citiți aceste cărți despre Biblie și să studiați teologia – și aceasta din următorul motiv bun: unii dintre cei mai buni teologi pe care i-am cunoscut, unii dintre cei mai evlavioși, unii dintre cei mai învățați oameni au fost nevoiți să muncească mai din greu decât oricare dintre voi și, în același timp, nu au avut avantajele de care vă bucurați voi. „Dacă există dorință, există și putință.” Dacă tu și cu mine suntem preocupați de sufletele pierdute, niciodată nu trebuie să argumentăm că nu avem timp să ne echipăm pentru această slujire măreață; trebuie să ne facem timp. Trebuie să ne echipăm pentru această sarcină, conștientizând responsabilitatea solemnă și uriașă a acestei lucrări. Trebuie să învățăm, să trudim, să transpirăm, să ne rugăm ca să cunoaștem adevărul din ce în ce mai bine. Trebuie să punem în practică în viețile noastre cuvintele care se găsesc în 1 Timotei 4:12-16. Dumnezeu să ne dea puterea să facem asta pentru onoarea și gloria Numelui Său sfânt.

Păstrarea credinței evanghelice astăzi
  Astăzi nu ducem lipsă de oameni aflați în poziția de a da învățătură și de a predica, de oameni care ne îndeamnă să umblăm pe „calea cea largă”; însă Domnul nostru și apostolii au afirmat permanent că acesta este exact opusul voii lui Dumnezeu pentru noi. Nu trebuie să ne deranjeze dacă oamenii gândesc că suntem „înguști”. Nu trebuie să ne temem de acuzația că „tu crezi că numai tu ai dreptate!” Da, chiar credem că avem dreptate; dar nu suntem singuri. Marele curent al mărturiei evanghelice străbate secolele istoriei bisericii. Porțile iadului nu au biruit-o și nu o vor birui. Noi credem, așa cum au crezut strămoșii noștri evanghelici, că trebuie să fim pregătiți pentru reproșurile de „intoleranță” și „fanatism”, pe care le-au îndurat și ei. Sfântul Pavel nu are nicio îndoială în privința acestei chestiuni. El spune: „Dar chiar dacă noi înșine sau un înger din cer ar veni să ne propovăduiască o evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema” (Gal. 1:8).
Acuzația aceasta de intoleranță este un compliment. Fiindcă, fără nicio îndoială, dacă poziția noastră este cea în care Dumnezeu a poruncit aleșilor Săi să fie, atunci trebuie, în mod inevitabil, să fim intoleranți față de toți cei care ne abat de la ea. O credem și ne ținem de ea. Trebuie să fim gata să sacrificăm totul pentru ea. Trebuie să fim ca Martin Luther când a stat singur în fața autorității Bisericii Romane, care își arogase o mare putere dictatorială timp de atâtea secole îndelungate. Trebuie să fim ca puritanii care erau gata mai degrabă să-și părăsească remunerațiile decât să compromită astfel de principii. Trebuie să fim agresivi într-un mod smerit când răspândim adevărata credință și trebuie să fim de neclintit într-un mod răbdător când apărăm adevărata Evanghelie, dacă este nevoie, chiar până la cel mai înalt grad de sacrificiu.

Să ne amintim de reformă
    Biserica de dinainte de Reformă era pe moarte, adormită sub o filosofie scolastică care a afișat o istețime mare, cu o perspicacitate intelectuală și critică. Dar era cu capul în nori pe de-a-ntregul și se ocupa de concepte și generalități vagi, în timp ce oamenii erau ținuți sub această ignoranță totală. Bărbații care predicau sau conferențiau, argumentau concepte filosofice comparând un curent cu altul, răsfățându-se cu lucruri rafinate și minuțioase. În contrast, caracteristica cea mai puternică a reformatorilor a fost că s-au întors la Biblie. Ei spuneau că nu contează nimic, decât aceasta. Ei spuneau că acesta este Cuvântul lui Dumnezeu atât în Vechiul Testament, cât și în Noul Testament, că nu este teorie, presupunere sau speculație; acesta este Dumnezeul cel viu care vorbește oamenilor: El Și-a dat Cuvântul profeților, iar ei l-au scris; El l-a dat apostolilor, iar ei l-au înregistrat; este aici, deci, pentru noi. Aici avem ceva ce se află într-o categorie unică, Cuvântul viu al lui Dumnezeu vorbind oamenilor despre El Însuși, despre oameni, despre singurul mod în care pot veni și locui împreună. Ei au luat poziție pentru autoritatea Bibliei, nu pentru filosofia scolastică.
Observați, prieteni, importanța de a privi în urmă la Reformă! Oare cea mai mare nevoie a acestei vremi, nu este aceea de a ne întoarce la acest Cuvânt al lui Dumnezeu? Este el poruncitor sau nu? Sunt eu în situația de a mă poziționa deasupra acestei Cărți, să privesc în jos la ea și să spun: Nu este adevărat, acest lucru trebuie scos? Este oare mintea mea, cunoștința mea conformată secolului al XX-lea, judecătorul ultim, cel care decide veridicitatea acestei învățături? De acum 100 de ani, de când această mentalitate a început să se infiltreze, biserica a început să decadă. Reformatorii, însă, au clădit totul pe această Carte pe care au considerat-o a fi Cuvântul lui Dumnezeu către om, pe care ei nu trebuiau să îl judece, ci să îl predice. Trebuie să ne întoarcem la asta. Nu poate fi sănătate, nu poate fi autoritate în Biserică până când nu ne întoarcem la această autoritate de bază. Este nelalocul lui să vorbim cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu într-un fel care ne permite să decidem că anumite lucruri din el nu sunt adevărate! Cartea este unitară, iar Domnul Isus Hristos a crezut Vechiul Testament. După învierea Lui, Și-a purtat ucenicii prin cărțile lui Moise, prin Psalmi și prin profeți. El spune: Sunt acolo. Priviți-Mă acolo. Citiți-le. De ce nu le-ați înțeles? De ce nu ați crezut tot ce au scris profeții? Aceasta era problema lor; biserica, în perioada ei de declin, s-a confruntat întotdeauna cu asta, iar noi trebuie să ne întoarcem la poziția reformatorilor creștini și să recunoaștem că nu avem nicio autoritate separat de autoritatea acestui Cuvânt al lui Dumnezeu.
În această Carte ei au găsit și doctrina măreață a suveranității lui Dumnezeu, care i-a învățat să nu se adreseze problemelor lor într-un mod subiectiv, așa cum voi și cu mine avem înclinația să o facem. Preocuparea lor nu era cum să primească puțin ajutor, vindecare fizică, călăuzire, fericire și pace, cum pot avea un prieten care să îi ajute în singurătatea lor. Nu, ei s-au văzut înaintea acestui Dumnezeu atotputernic, suveran și întrebarea lor era: Cum poate un om să fie îndreptățit înaintea lui Dumnezeu? Ei s-au plecat înaintea Lui! Erau oameni evlavioși, oameni temători de Dumnezeu. Dumnezeu era în centrul gândirii lor, Cel care le controla activitățile și viețile. Suveranitatea lui Dumnezeu! Nu au vorbit mult despre voința liberă, din câte am citit, dar știau că Dumnezeu este deasupra a toate și omul trebuie să I se închine și să se teamă de El!
Apoi era minunata doctrină centrală a Domnului Isus Hristos și a lucrării Sale desăvârșite, încheiate. Nu L-au compătimit când L-au privit pe cruce; L-au văzut purtându-le păcatele, L-au văzut pe Dumnezeu punând peste El nelegiuirea noastră, a tuturor, L-au văzut ca pe un substitut, L-au văzut pe Dumnezeu punând vina noastră asupra Lui și pedepsindu-L pentru vina noastră. Ispășirea substitutivă! Ei au predicat-o; era totul pentru ei. Lucrarea de ispășire completă, terminată, a lui Hristos. Ei s-au lăudat cu ea! Bineînțeles, aceasta, în schimb, a condus la măreața doctrină centrală, fundamentală, de care ni s-a amintit când am citit, și anume, la justificarea doar prin credință.

Armele luptei noastre
Dar biserica a mers deseori mai departe. Încercând să apere Adevărul și credința, uneori a făcut greșeala să apeleze la ajutorul și la puterea statului și a legii. Aceasta vine, bineînțeles, ca rezultat al așa-zisei convertiri a împăratului Constantin și a faptului că acest creștinism a devenit religia oficială a Imperiului Roman. Și de atunci, aceasta a continuat. Oamenii foloseau statul și legile votate în parlament pentru a apăra credința, și cine nu se conforma, putea fi aruncat în închisoare, bunurile îi puteau fi luate și probabil că putea fi trimis chiar la moarte.
Iată un subiect asupra căruia putem zăbovi. Dar trebuie să rezistăm acestei ispite și să ne rezumăm la a mărturisi cu durere și rușine, că nici măcar oameni ca Luther și Calvin nu au reușit să ocolească complet această capcană. Nu poți apăra adevărul creștin prin puterea statului; și treaba statului nu constă în apărarea adevărului creștin. Biserica și statul sunt complementare, dar în esență sunt două sfere distincte. A te ascunde în spatele legilor votate în parlament și a încerca să îți aperi poziția luând ca scut astfel de legi, înseamnă, pentru mine, să te faci vinovat de încercarea de a te lupta măreața luptă prin metode care sunt în întregime firești.

Religia astăzi și mâine
Marele pericol atunci când ne aflăm într-o criză este de a ne grăbi să rezolvăm lucrurile, și apoi să fim satisfăcuți de acțiunile noastre. Starea de a fi ocupat îngenunchează mintea, inima și conștiința și ne dă un simțământ de ușurare. Avem impresia, deci, că ne ocupăm de problemă doar pentru că facem ceva. Rezultatul este că ocolim problema. Diminuarea tensiunii dintr-o criză nu este în sine un lucru bun. Ba, chiar poate fi un lucru rău. Morfina diminuează durerea și tensiunea, dar nu contribuie cu nimic la vindecarea bolii. Pe scurt, marele pericol de astăzi este de a da buzna ca să ne ocupăm de semnele, de simptomele bolii noastre religioase, și nu de a descoperi și a trata adevărata cauză a tuturor acestor simptome. A trebuit să accentuăm toate aceste lucruri deoarece tratarea acestor simptome este inevitabil o piedică în calea depistării adevăratei naturi a bolii. Scopul simptomelor, prin natura lor, este să ne conducă spre boala în sine. Simptomul nu constituie boala însăși; simptomul este doar un indicator care arată direcția bolii.

Mesaje evanghelistice din capitolul 1 al cărţii Isaia

Cuprins

1. Dumnezeu vorbeşte
2. Neştiinţa
3. Întorcând spatele
4. Adâncimea problemei
5. Pustiirea păcatului
6. O licărire de speranţă
7. Pocăinţa
8. Calea lui Dumnezeu, nu a noastră
9. Ultimul cuvânt rostit de Dumnezeu

Fragment sugestiv:

De ce oamenii lui Dumnezeu sunt atât de tăcuți şi mulţumiţi de ei înşişi într-o vreme ca aceasta? De ce nu se roagă toţi creştinii cu stăruință lui Dumnezeu pentru o trezire în biserică? De ce nu suntem toţi în acelaşi duh pentru a-L implora să deschidă ferestrele cerului şi să reverse Duhul Său cel Sfânt – Cel care poate să facă o lucrare în mijlocul nostru care să zguduie naţiunile? Mi-e teamă că majoritatea creştinilor nu se roagă aşa. Şi de ce nu? Există o singură explicaţie: ei nu au conştientizat niciodată profunzimea păcatului.

Există un pericol foarte real: creştinii, din cauză că sunt oameni buni, trăiesc o viaţă morală și s-ar putea să nu cunoască mai nimic din ceea ce se petrece în jurul lor, în lume. Din pricina faptului că ei nu fac anumite lucruri sau nu privesc la anumite lucruri, nu sunt conştienţi de ceea ce se întâmplă. Dar realitatea este că noi trăim într-o societate care se dezintegrează în jurul nostru; trăim într-o vreme de decădere morală care avansează cu o rapiditate extraordinară. Realizăm noi acest lucru? Conştientizăm noi că doar o revărsare puternică a Duhului lui Dumnezeu ne poate scoate din această stare? Mi-e teamă că tendinţa noastră este să continuăm cu programele noastre frumoase duminică de duminică, să avem o părtăşie plină de bucurie, poate, ocazional, să facem un efort special, dar în general, să avem sentimentul că totul este bine. Citind revistele religioase, îţi poţi imagina că toate lucrurile merg bine. Acestea nu conţin nimic sau foarte puţin despre trezire, totul pare să meargă bine! Dar iată că societatea se prăbuşeşte înaintea ochilor noştri, se degradează într-o mocirlă morală înfiorătoare.

Noi trebuie să conştientizăm adevărul; trebuie să realizăm faptul că problema este de aşa natură, încât numai o intervenţie a lui Dumnezeu poate reabilita situaţia – orice altceva este prea puţin. Am încercat toate posibilităţile, am fost organizaţi şi foarte ocupaţi, dar starea în care ne aflăm se deteriorează din ce în ce mai mult şi problema se agravează! Oare copiii lui Dumnzeu realizează aceste lucruri? Dacă nu, repet, este din cauză că ei nu au conştientizat adevărul cu privire la adâncimea păcatului, aşa cum îl expune Isaia în aceste versete.

Conştientizăm că păcatul este ceva rău, dar oare ne opreşte acest lucru din a mai păcătui? Bineînţeles că nu! Din contră, ne conduce înspre a păcătui şi mai mult. Citim cărţi despre moralitatea sexuală pentru a evita greşelile din acest domeniu. Este o minciună. Le citim pentru că ne plac şi ne fac să ne simţim bine, dar după ce le terminăm de citit, suntem într-o stare mai rea decât înainte. Nimeni nu a fost vindecat de imoralitate prin citirea cărţilor care ne învaţă cum să controlăm acest instinct – nu a fost nimeni înainte şi nici nu va fi. Acestea înrăutăţesc starea noastră, fac ca rana să se descompună şi să se adâncească mai mult pe măsură ce nebunia noastră creşte. Toate acestea se întâmplă pentru că păcatul este o putere foarte mare, iar omenirea este roaba neajutorată a acestuia. Fiecare din noi ne aflăm sub această putere cu mintea, inima şi voinţa, cu trupul, sufletul şi duhul.

Oh, vreau cu adevărat să te fac să înţelegi acest lucru. Chiar dacă eşti unul dintre cei mai mari păcătoşi, sunt mândru şi bucuros că pot să-ți spun că păcatele tale pot fi iertate pe deplin și fără plată, la fel ca păcatele cele mai bune persoane. Poate că ai atins toate adâncimile iadului; poate ai comis toate păcatele posibile de care s-a auzit vreodată, păcatele tale pot fi precum cârmâzul, dar te asigur în Numele lui Dumnezeu, că dacă le recunoşti, dacă le mărturisești şi renunţi la ele, apoi crezi în Fiul lui Dumnezeu, toate păcatele tale se vor face albe precum zăpada. Toate vor fi îndepărtate, printr-o iertare deplină, fără plată, absolută. Iată ce oferă El!

Discursuri ţinute în cadrul Conferințelor „Puritan” și „Westminster” 1959-1978

Care au fost învăţăturile puritanilor şi ale celor care i-au urmat? Poate fi învățătura lor socotită biblică? Ce pildă ne lasă ei astăzi pentru viaţa şi mărturia noastră? Aceste întrebări au călăuzit discursurile doctorului Lloyd-Jones, redate în acest volum. Departe de a împărtăşi ideea că înțelegerea trecutului este inutilă sau irelevantă, el credea că studiul istoriei este vital astăzi pentru propășirea bisericii.

În aceste discursuri, ținute în cadrul Conferințelor Puritan şi Westminster între anii 1959-1978, dr. Lloyd-Jones face un rezumat al istoriei creştinismului protestant, de la Reformă până în secolul al XIX-lea, extrăgând lecții de la personalități precum Calvin şi Knox, Bunyan şi Owen, Edwards şi Whitefield şi de la oameni mai puţin cunoscuţi, precum Henry Jacob, John Glas şi Robert Sandeman.

Scrise într-un stil captivant şi antrenant, aceste studii continuă să se adreseze cu multă profunzime şi relevanță bisericii secolului al XXI-lea.

Fascinantă, plină de informații și înălțătoare… îl va îmbogăți pe cititor cu o mulțime de informații, dar punctul forte al acestei cărţi este capacitatea ei de a inspira și a provoca.

ETERNITY

Valoarea acestor eseuri stă în faptul că păstrează nealterată esenţa creştinismului biblic al puritanismului în cel mai înalt grad… lectură antrenantă și practică.

EVANGELICAL QUARTERLY

Abordarea este plină de măiestrie, plină de informații și bogăție… Valoarea acestei cărţi, pe lângă tezaurul de informație istorică, se găsește în expunerea consecventă a principiilor fundamentale cu privire la gândire şi acțiune. Sunt principii trainice care se aplică propriilor noastre vieți. Capitolele Cunoștința – Minciună și adevăr, Trăirea vieții creștine şi Predicarea sunt foarte palpitante… E greu să laşi din mână această carte: te captivează şi te face să-ţi doreşti s-o citeşti şi s-o răsciteşti. Citirea ei aduce beneficii inestimabile tuturor celor care o lecturează.

EVANGELICAL TIMES

CUPRINS

Introducerea editorului

1959 – Trezirea: Un studiu istoric şi teologic
1960 – Cunoștința – Minciună și adevăr
1961 – Retrospectivă: A şti şi a face
1962 – Dileme puritane – Câteva lecţii din anii 1640-1662
1963 – Învățătura lui John Owen despre schismă
1964 – Jean Calvin şi George Whitefield
1965 – „Ecclesiola in Ecclesia”
1966 – Henry Jacob şi prima Biserică Congregaţională
1967 – „Sandemanianism”
1968 – William Williams și metodismul calvinist galez
1969 – Putem învăţa din istorie?
1971 – Puritanismul şi originile lui
1972 – John Knox – Fondatorul puritanismului
1973 – Howell Harris şi trezirea
1974 – Trăirea vieţii creștine – Noi elemente în învățătura secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea
1975 – „Creştinul și statul în vremuri revoluționare”: Revoluția Franceză și ce a urmat după
1976 – Jonathan Edwards şi importanţa crucială a trezirii
1977 – Predicarea
1978 – John Bunyan: unirea bisericii

Aceste mesaje au fost susținute de D. Martyn Lloyd-Jones în Edinburgh în timpul celui De-al Doilea Război Mondial, însă problemele abordate aici sunt problemele cu care se confruntă permanent omenirea, iar abordarea lor este la fel de relevantă astăzi cum a fost atunci.

De ce este propovaduirea Evangheliei o chestiune asa de urgenta?
Raspunsul este ca „mania lui Dumnezeu se descopera din cer impotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si impotriva oricarei nelegiuiri a oamenilor”.

De ce este mantuirea in intregime o chestiune de credinta?
Raspunsul este ca intreaga lume, atat evreii, cat si celelalte neamuri, sunt deznadajduit de vinovate inaintea lui Dumnezeu.

De ce nimic altceva mai putin decat puterea lui Dumnezeu pentru mantuire nu va rezolva situatia?
Raspunsul este dezastrul facut de pacat atat in ce priveste pozitia omului in prezenta lui Dumnezeu, cat si in ce priveste natura omului.

O societate noua este posibila numai atunci cand avem oameni noi; si numai Hristos poate produce oameni noi.

Cuprins

1. Istoria religioasă a omenirii
2. Religia și moralitatea
3. Natura păcatului
4. Mânia lui Dumnezeu
5. Unica soluție

Fragment sugestiv

Mă adresez în mod deosebit acelora dintre noi care suntem evanghelici, nu trebuie să continuăm cu viața și metodele noastre religioase ca și cum nimic nu se întâmplă în jurul nostru, ca și cum trăim încă zile nelimitate de pace. Iubim anumite metode, și cât de încântătoare sunt ele! Ce ar putea fi mai plăcut decât să ne desfășurăm și să ne bucurăm de religia noastră în forma cu care suntem familiari de atâta vreme? Cât e de plăcut doar să stai jos și să asculți! Ce tratație intelectuală, poate și emoțională, și artistică! Dar vai! Adeseori a fost complet nelegată de lumea în care trăim!

De ce este propovăduirea Evangheliei o chestiune așa de urgentă?
Răspunsul este că „mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor”.

De ce este mântuirea în întregime o chestiune de credință?
Răspunsul este că întreaga lume, atât evreii, cât și celelalte neamuri, sunt deznădăjduit de vinovate înaintea lui Dumnezeu.

De ce nimic altceva mai puțin decât puterea lui Dumnezeu pentru mântuire nu va rezolva situația?
Răspunsul este dezastrul făcut de păcat atât în ce privește poziția omului în prezența lui Dumnezeu, cât și în ce privește natura omului.

O societate nouă este posibilă numai atunci când avem oameni noi; și numai Hristos poate produce oameni noi.

De la principii de baza la relatii transformate

Felul in care Dr. Lloyd-Jones, urmandu-l pe apostolul Pavel, trateaza relatia de casnicie este extrem de important. El insista asupra faptului ca aceste chestiuni practice nu pot fi intelese asa cum trebuie separat de adevarurile profunde ale credintei crestine de care le leaga Pavel. Incercarea de a trata practica crestina izolat de doctrina crestina inseamna sa apuci pe o carare periculoasa. In perspectiva lui Martyn Lloyd Jones, singurul crestinism suficient de puternic sa penetreze si sa schimbe societatea este acela care rezulta din lucrarea Duhului lui Dumnezeu.

Intr-o vreme in care vedem un colaps aproape total al casniciei, cand, in multe locuri, cele mai multe casnicii sfarsesc in divort cu copii crescuti in „familii distruse”, casniciile crestine pot sa depuna inaintea lumii o marturie puternica a realitatilor supranaturale care au intrat in viata lor prin Evanghelia lui Hristos. In felul acesta ei pot sa indrepte ochii oamenilor dincolo de aceste chestiuni practice spre adevarurile profunde ale existentei umane.

Deci, situatia prezenta, poate fi vazuta ca dandu-le crestinilor, si, in special familiilor crestine, o oportunitate imensa de a depune marturie pentru adevarul Evangheliei. Aceste mesaje ne vor oferi un ajutor considerabil ca sa fructificam aceasta oportunitate.

CUPRINS

Introducere
1. Principii de baza
2. Ordinea creatiei
3. Analogia trupului
4. Adevarata dragoste
5. Mireasa lui Hristos
6. Purificarea Miresei
7. Nunta Mielului
8. Un singur trup
9. Privilegiile Miresei
10. Indatoririle sotului
11. Relatii transformate

Felul in care dr. Lloyd-Jones, urmandu-l pe apostolul Pavel, trateaza relatiile din viata de familie este extrem de important. El insista asupra faptului ca aceste chestiuni practice nu pot fi intelese asa cum trebuie separat de adevarurile profunde ale credintei crestine de care le leaga Pavel.

Incercarea de a trata practica crestina izolat de doctrina crestina inseamna sa mergi pe o carare periculoasa. In perspectiva lui Martyn Lloyd Jones singurul crestinism suficient de puternic sa penetreze si sa schimbe societatea este acela care rezulta din lucrarea Duhului lui Dumnezeu.

Intr-o vreme in care vedem un colaps aproape total al vietii de familie, cand, in multe locuri, cei mai multi copii sunt crescuti in „familii destramate”, familiile crestine pot sa depuna inaintea lumii o marturie puternica a realitatilor supranaturale care au intrat in viata lor prin Evanghelia lui Hristos. In felul acesta ei pot sa indrepte ochii oamenilor dincolo de aceste chestiuni practice spre adevarurile cele mai profunde ale existentei umane.

Deci, situatia prezenta, poate fi vazuta ca dandu-le crestinilor, si, in special familiilor crestine, o oportunitate valoroasa de a depune marturie pentru adevarul Evangheliei. Aceste predici vor fi de mare ajutor pentru a ne folosi de aceasta oportunitate.

CUPRINS

1. Copii ascultatori
2. Parinti necrestini
3. Disciplina si mintea moderna
4. Disciplinarea echilibrata
5. Cresterea evlavioasa