* * *

Iisus a spus: ≪Un răsad de viță a fost sădit în afara Tatălui și, fiind fără vlagă, va fi smuls din rădăcini și nimicit ≫. (Evanghelia după Toma, 40)

Lumina și întunericul, viața și moartea, dreapta și stânga sunt surori bune. Ele sunt de nedespărțit. Din această pricină nici binele nu este bine, nici răul rău, nici viața viață, nici moartea moarte. Și de aceea fiecare va pieri în natura sa originară. Dar cele care sunt slăvite dincolo de lume sunt nepieritoare și veșnice. (Evanghelia după Filip, 53)

CUPRINS

CUVÂNT‑ÎNAINTE
Referințe:
Semne textuale:
Abrevieri

EVANGHELIA ADEVĂRULUI
Nota introductiva
Bibliografie:
Evanghelia Adevărului
Prolog (16, 31‑17, 4)
I. Originea ignoranței
ÎI. Descoperirea Tatălui
III. Alegerea pentru mântuire
IV. Mântuirea
V. Intervenția Tatălui
VI. Îndatoririle celor aleși (32, 31‑33, 32)
VII. Tatăl și cei aleși (33, 33‑34, 34)
VIII. Tatăl și Fiul
IX. Odihna
Note complementare

EVANGHELIA DUPĂ TOMA
Notă introductivă
Bibliografie:
Evanghelia după Toma
Prolog (32, 10‑11)
Papirusurile Oxyrhynchus, 1; 654 și 655
Pap.Oxy., 654,1‑5. Prolog și logia 1
Addenda
Note complementare

EVANGHELIA DUPĂ FILIP
Notă introductivă
Bibliografie
Evanghelia după Filip
Note complementare

EVANGHELIA EGIPTENILOR
Notă introductivă
Conținutul cărții:
Bibliografie:
Evanghelia Egiptenilor
I. Tărâmul nestricăcios
ÎI. Istoria seminței marelui Set
III. Serviciul baptismal
IV. Împrejurările compunerii cărții
Note complementare

EVANGHELIA DUPĂ MARIA
Notă introductivă
Cuprinsul cărții:
Bibliografie:
Evanghelia după Maria
Papirusul Ryland, 463.21,1‑22,33
Note complementare

ANEXA
A. Indexul codexurilor de la Nag Hammadi
B. Bibliografie selectivă

Textul în limba coptă a fost stabilit și tradus de A. Guillaumont, H.Ch. Puech, G. Quispel, W. Till și Abd al-Masih. Acest text a fost corectat, modificat pe alocuri sau completat în mai multe rânduri.

Evanghelia după Toma a făcut senzație de îndată ce existența sa a fost adusă la cunoștința publicului. Este o culegere de 114 logia sau „Rostiri” pe care Iisus le-ar fi adresat discipolului său Toma și pe care acesta le-a păstrat secrete. Aceste „Cuvinte” atribuite lui Iisus au circulat îndeosebi în mediile gnostice și maniheene. Unele se aseamănă foarte bine cu enunțuri din Noul Testament; altele, necunoscute, dezvăluie numeroase doctrine esoterice și teme gnostice. Analizând în profunzime tot acest curent de gândire, H.Ch. Puech ne oferă o interpretare sistematică de o mare complexitate și bogăție.

CUPRINS:

EVANGHELIA DUPĂ TOMA

O COLECȚIE DE CUVINTE ALE LUI IISUS DESCOPERITĂ RECENT: EVANGHELIA DUPĂ TOMA

UN LOGION AL LUI IISUS PE O FÂȘIE DE PÂNZĂ FUNERARĂ (1955)

EXPLICAREA EVANGHELIEI DUPĂ TOMA ȘI CERCETĂRI ASUPRA CUVINTELOR LUI IISUS PE CARE ACEASTA LE CUPRINDE

DOCTRINE ESOTERICE ȘI TEME GNOSTICE ÎN EVANGHELIA DUPĂ TOMA

INDEX

Cartea întâi tratează despre întreaga viață a lui Adam și a Evei, începând cu ziua în care au plecat din Eden, și traiul lor în Peștera Comorilor.
Cartea a doua expune istoria patriarhilor care au trăit înainte de Potop și viețile celorlalți patriarhi, până la nașterea lui Noe.
Cartea a treia înfățișează cum a fost construită arca, dar și povestea Potopului.
Cartea a patra oferă un scurt istoric al patriarhilor, judecătorilor

CUPRINS

Cuvânt înainte
Cartea întâi
Cartea a doua
Cartea a treia
Cartea a patra
Note

Cartea intelepciunii lui Solomon a fost scrisa in sec. I i.Hr., in limba greaca, si s‑a bucurat mult timp de reputatia de a fi cea mai interesanta carte din corpusul apocrif, ocupând un loc special printre cele sapte carti sapientiale din Septuaginta.

Opera se imparte in trei sectiuni: prima sectiune a fost numita pe buna dreptate „cartea eshatologiei”; aceasta infatiseaza printr‑un viu contrast diversele destine care ii asteapta pe cei drepti si pe nelegiuitii care ii prigonesc. A doua sectiune este compusa dintr‑un panegiric al Intelepciunii, care da si numele cartii. Atractiile oferite de Intelepciune ca Fiinta cereasca isi gasesc expresia intr‑un limbaj ales si elocvent.

In cea de-a treia sectiune intalnim o retrospectiva istorica a Israelului in Egipt si in pustie, intrerupta de o disertatie despre originea idolatriei si despre relele aduse de aceasta.

*
„Iubiti dreptatea, voi care sunteti judecatori ai pamântului,
Cugetati la Domnul cu o minte buna,
Si in sinceritatea inimii cautati-l voi.”

*
„Ascultati asadar, voi, regilor, si intelegeti;
Luati invatatura, voi, judecatori ai marginilor pamântului;
Bagati in urechi, voi, care stapâniti peste multimi
Si care va faliti cu multimea popoarelor voastre.
Caci stapânirea voastra v‑a fost data de la Domnul
Si puterea voastra de la Cel Preainalt,
Care va cerceta faptele voastre
Si care va incerca gândurile voastre.”

Cartea ințelepciunii lui Solomon

Cartea Intelepciunii s-a bucurat mult timp de reputatia de a fi cea mai atractiva si mai interesanta carte din corpusul apocrif. Atat gandirea, cat si expresia se situeaza la un nivel inalt; cugetarea este a unui scriitor patruns de un puternic spirit religios, unul care a simtit apasarea si tulburarea vietii si a suferintei si care totusi a rezistat ispitei de a abandona – asa cum au facut multi dintre coreligionarii sai – credinta sa ancestrala intr-un Dumnezeu al dreptatii. Limbajul este viguros si constructia simpla; impresia ca autorul era foarte familiar cu literatura si filozofia Greciei este cu atat mai puternica cu cat cartea este studiata mai mult, si acesta nu e lipsit de curajul de a revizui unele dintre credintele traditionale ale religiei sale. Teologia Cartii Intelepciunii este alexandrina, o combinatie intre religia ebraica si filozofia greaca.

CUPRINS

INTRODUCERE   5

1. Scurtă prezentare a cartii   5
2. Titlul    10
3. Manuscrisele    11
4. Versiunile   12
5. Data   14
6. Natura compozita   17
7. Paternitate si limba   24
8. Relatia avuta cu alte carti din Vechiul si Noul Testament   29
9. Teologia si filozofia cartii   36

NOTA   63 CARTEA ÎNTELEPCIUNII LUI SOLOMON 67

BIBLIOGRAFIE   165

Lucrarea Respingerea tuturor ereziilor, scrisa in secolul al III-lea d.H. reprezinta o sursa importanta de doctrine si idei asociate cu filosofia antica, astrologia, medicina, magia, gnosticismul, numerologia, hereziografia si chiar politica ecleziasta. Lucrarea lui Hipolit din Roma (170-235 d.Hr.) constituie o respingere sistematica a diferitilor eretici, incepand cu filosofii greci si romani si ajungand pana la gnostici. Respingerea tuturor ereziilor formuleaza astfel un raspuns la problema relatiei dintre teologie si filozofie, argumentul central al cartii fiind acela ca ereticii datoreaza mai mult filosofiei pagane decat revelatiei care rezida in Iisus Hristos – un argument care avea sa influenteze si sa contureze pozitia ulterioara a Bisericii in raport cu filosofia pagana si cu ereziile vremii.

Respingerea tuturor ereziilor este impartita in zece carti, dintre care opt au supravietuit mai mult sau mai putin intacte. Aceasta scriere trece in revista atat credinte pagane, cat si 33 de sisteme crestine gnostice considerate eretice, ceea ce o transforma intr-o importanta sursa de informatii cu privire la rivalii ortodoxiei catolice din vremea lui Hipolit din Roma. Autorul respinge sistematic doctrinele si practicile a diversi ghicitori si magi, precum si invataturile unor eretici ca Basilide, Marcion din Sinope, Noetus. In ciuda evidentei lipse de obiectivitate a autorului, pentru carturarii contemporani cu Hipolit din Roma Respingerea tuturor ereziilor a reprezentat si reprezinta o importanta sursa de informatii in diverse domenii. De asemenea, textul este o sursa pretioasa de invataturi pitagoreice si neopitagoreice, pe care Hipolit le pune adesea in legatura cu ereziile pe care le descrie.

CUPRINS

Nota introductiva, 5

CARTEA I, 13

Cuprins, 13; Prolog, 14; Capitolul I, 17; Capitolul II, 18;

Capitolul III, 23; Capitolul IV, 24; Capitolul V, 25; Capitolul

VI, 26; Capitolul VII, 28; Capitolul VIII, 30; Capitolul

IX, 32; Capitolul X, 33; Capitolul XI, 33; Capitolul

XII, 34; Capitolul XIII, 35; Capitolul XIV, 36; Capitolul XV,

36; Capitolul XVI, 37; Capitolul XVII, 42; Capitolul XVIII,

44; Capitolul XIX, 45; Capitolul XX, 47; Capitolul XXI, 47;

Capitolul XXII, 49; Capitolul XXIII, 50;

CARTEA IV, 53

Capitolul I, 53; Capitolul II, 54; Capitolul III, 55; Capitolul

IV, 57; Capitolul V, 59; Capitolul VI, 61; Capitolul VII, 62;

Capitolul VIII, 64; Capitolul IX, 66; Capitolul X, 66; Capitolul

XI, 68; Capitolul XII, 69; Capitolul XIII, 70; Capitolul

XIV, 71; Capitolul XV, 76; Capitolul XVI, 77; Capitolul XVII,

78; Capitolul XVIII, 78; Capitolul XIX, 79; Capitolul XX,

79; Capitolul XXI, 80; Capitolul XXII, 80; Capitolul XXIII,

81; Capitolul XXIII, 81; Capitolul XXV, 82; Capitolul XXVI,

82; Capitolul XXVII, 83; Capitolul XXVIII, 83; Capitolul

XXIX, 87; Capitolul XXX, 87; Capitolul XXXI, 88; Capitolul

XXXII, 89; Capitolul XXXIII, 90; Capitolul XXXIV,

91; Capitolul XXXV, 93; Capitolul XXXVI, 94; Capitolul

XXXVII, 95; Capitolul XXXVIII, 96; Capitolul XXXIX, 96;

Capitolul XL, 96; Capitolul XLI, 96; Capitolul XLII, 97;

Capitolul XLIII, 98; Capitolul XLIV, 101; Capitolul XLV,

102; Capitolul XLVI, 103; Capitolul XLVII, 105; Capitolul

XLVIII, 106; Capitolul XLIX, 109; Capitolul L, 110; Capitolul

LI, 111;

CARTEA V, 115

Cuprins, 115; Capitolul I, 115; Capitolul II, 117; Capitolul

III, 127; Capitolul IV, 137; Capitolul V, 142; Capitolul VI,

143; Capitolul VII, 144; Capitolul VIII, 146; Capitolul IX,

149; Capitolul X, 152; Capitolul XI, 153; Capitolul XII, 157;

Capitolul XIII, 160; Capitolul XIV, 160; Capitolul XV, 165;

Capitolul XVI, 167; Capitolul XVII, 170; Capitolul XVIII,

170; Capitolul XIX, 172; Capitolul XX, 173; Capitolul XXI,

174; Capitolul XXII, 181; Capitolul XXIII, 182;

CARTEA VI, 183

Cuprins, 183; Capitolul I, 183; Capitolul II, 184; Capitolul

III, 185; Capitolul IV, 186; Capitolul V, 188; Capitolul VI,

189; Capitolul VII, 189; Capitolul VIII, 190; Capitolul IX,

191; Capitolul X, 194; Capitolul XI, 195; Capitolul XII, 196;

Capitolul XIII, 198; Capitolul XIV, 200; Capitolul XV, 202;

Capitolul XVI, 204; Capitolul XVII, 205; Capitolul XVIII,

205; Capitolul XIX, 207; Capitolul XX, 209; Capitolul XXI,

210; Capitolul XXII, 211; Capitolul XXIII, 212; Capitolul

XXIV, 213; Capitolul XXV, 215; Capitolul XXVI, 217; Capitolul

XXVII, 219; Capitolul XXVIII, 222; Capitolul XXIX,

222; Capitolul XXX, 224; Capitolul XXXI, 226; Capitolul

XXXII, 227; Capitolul XXXIII, 230; Capitolul XXXIV, 231;

Capitolul XXXV, 232; Capitolul XXXVI, 234; Capitolul

XXXVII, 235; Capitolul XXXVIII, 237; Capitolul XXXIX,

239; Capitolul XL, 239; Capitolul XLI, 240; Capitolul XLII,

242; Capitolul XLIII, 243; Capitolul XLIV, 244; Capitolul

XLV, 245; Capitolul XLVI, 246; Capitolul XLVII, 247; Capitolul

XLVIII, 250; Capitolul XLIX, 251; Capitolul L, 252;

CARTEA VII, 253

Cuprins, 253; Capitolul I, 254; Capitolul II, 255; Capitolul

III, 255; Capitolul IV, 256; Capitolul V, 256; Capitolul VI,

257; Capitolul VII, 259; Capitolul VIII, 261; Capitolul IX,

263; Capitolul X, 264; Capitolul XI, 268; Capitolul XII, 269;

Capitolul XIII, 271; Capitolul XIV, 272; Capitolul XV, 275;

Capitolul XVI, 278; Capitolul XVII, 280; Capitolul XVIII,

287; Capitolul XIX, 288; Capitolul XX, 290; Capitolul XXI,

292; Capitolul XXII, 293; Capitolul XXIII, 294; Capitolul

XXIV, 295; Capitolul XXV, 296; Capitolul XXVI, 296;

CARTEA VIII, 298

Cuprins, 298; Capitolul I, 298; Capitolul II, 301; Capitolul

III, 303; Capitolul IV, 306; Capitolul V, 307; Capitolul VI,

309; Capitolul VII, 310; Capitolul VIII, 312; Capitolul IX,

313; Capitolul X, 313; Capitolul XI, 315; Capitolul XII, 315;

Capitolul XIII, 316;

CARTEA IX, 318

Cuprins, 318; Capitolul I, 318; Capitolul II, 319; Capitolul

III, 320; Capitolul IV, 320; Capitolul V, 322; Capitolul VI,

326; Capitolul VII, 327; Capitolul VIII, 335; Capitolul IX,

336; Capitolul X, 337; Capitolul XI, 339; Capitolul XII, 340;

Capitolul XIII, 341; Capitolul XIV, 343; Capitolul XV, 343;

Capitolul XVI, 344; Capitolul XVII, 345; Capitolul XVIII,

345; Capitolul XIX, 347; Capitolul XX, 347; Capitolul XXI,

348; Capitolul XXII, 349; Capitolul XXIII, 350; Capitolul

XXIV, 352; Capitolul XXV, 353; Capitolul XXVI, 355;

CARTEA X, 357

Cuprins, 357; Capitolul I, 357; Capitolul II, 358; Capitolul

III, 359; Capitolul IV, 361; Capitolul V, 362; Capitolul VI,

362; Capitolul VII, 364; Capitolul VIII, 366; Capitolul IX,

368; Capitolul X, 369; Capitolul XI, 371; Capitolul XII, 373;

Capitolul XIII, 374; Capitolul XIV, 375; Capitolul XV, 376;

Capitolul XVI, 377; Capitolul XVII, 378; Capitolul XVIII,

378; Capitolul XIX, 379; Capitolul XX, 379; Capitolul XXI,

380; Capitolul XXII, 380; Capitolul XXIII, 381; Capitolul

XXIV, 382; Capitolul XXV, 382; Capitolul XXVI, 383; Capitolul

XXVII, 385; Capitolul XXVIII, 387; Capitolul XXIX,

388; Capitolul XXX, 393;

Cartea lui Enoh, scrisa probabil in sec. II sau I i.Hr. si descoperita in Etiopia, in 1773, este una dintre cele mai vechi marturii mistice existente si cel mai important text al corpusului pseudoepigrafic biblic. Pomenita in Zohar si in Epistola Sf. Iuda, cartea aceasta a exercitat o puternica influenta asupra ganditorilor evrei si crestini, inclusiv asupra autorilor Noului Testament. Teme familiare, precum introducerea raului in lume de catre „ingerii cazuti”, epoca mesianica, Noul Ierusalim, Invierea si Judecata de Apoi sunt numai cateva dintre ele. Bogatia de detalii si simbolismul folosit de patriarhul Enoh in descrierea viziunilor sale legate de ingeri si demoni, de cerurile si iadurile din lumea de dincolo, sunt egalate doar de Apocalipsa Sf. Ioan.In ciuda caracterului sau fragmentar, Cartea lui Enoh poate fi considerata expresia clara a trairii si cunoasterii mistice din timpul Vechiului Testament, cu consecinte de netagaduit si in vremea celui Nou.

CUPRINS

CUVANT INAINTE
Literatura apocaliptica      5
Cartea lui Enoh (cap.I-XXXVI)      37
Pildele (cap.XXXVII-LXXI)      81
Cartea mersului luminatorilor ceresti (cap.LXXII-LXXXII)       145
Vedeniile din vis (cap.LXXXIII-XC)       171
Sectiunea finala a cartii (cap.XCII-CV)        201
Un adaos la Cartea lui Enoh (cap. CVIII)       213

Incepand cu anul 1947, in grotele din desertul Qumran, Israel, au inceput sa fie descoperite o serie de texte inedite, datate intre secolul al III-lea i.Hr. si primul secol d.Hr., apartinand sectei esenienilor, o comunitate cu caracter ascetic si cu o ideologie apocaliptica, preocupata de puritatea morala si de adecvarea fiecarui act al vietii la mesajul lui Dumnezeu.

Manuscrisele de la Marea Moarta acopera o gama larga de tematici, de la texte de rugaciune la reproduceri ale unor carti din Biblie (cum ar fi, de exemplu, Cartea lui Isaia), de la poezie mistica la indemnuri morale. In lumina acestor noi descoperiri, intreaga imagine a istoriei acelor locuri si timpuri se rescrie, uneori spectaculos, completandu-ne imaginea despre o perioada importanta si efervescenta a trecutului spiritual al omenirii.

Pana acum duhul adevarului si cel al stricaciunii s-au luptat in sufletul omului. Omul a mers deopotriva pe calea inselaciunii si pe cea a adevarului. Daca omul se va intoarce inspre adevar, el se va purta drept si va uri stricaciunea; de va merge intru nelegiuire, el se va purta stramb si va uri adevarul. Caci Domnul le-a masurat in egala masura pana la vremea cea de pe urma: «Caci, iata, Eu fac ceruri noi si un pamant nou». El stie dintru inceput faptele lor in fiece vreme si i-a facut pe oameni stapani in a cunoaste deopotriva binele si raul. Dar cand vremea judecații va veni, El va hotari soarta fiecarei fapturi in parte pe potriva inclinarii sale spre unul din cele doua duhuri cu care Domnul l-a inzestrat.

Manuscrisele de la Marea Moarta, „Manualul de disciplina”

Cuprins

PREFATA ………… 7
INTRODUCERE ………… 13

SLUJIREA LUI DUMNEZEU. STATUTUL COMUNITATII ………… 50

INTRODUCERE ………… 53
MANUALUL DE DISCIPLINA ………… 60
DOCUMENTUL SADOCHIT ………… 88
FORMULARUL BINECUVANTARILOR ………… 21
INTRODUCERE…….. 133
IMNURILE INCEPATORILOR ………… 136
CARTEA IMNURILOR ………… 147

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU. STUDIUL SCRIPTURII ………… 237

INTRODUCERE ………… 241
PREDICA LUI MOISE (O PARAFRAZA A LEGII) ………… 246
CARTEA LUI MIHEIA ………… 250
CARTEA LUI NAUM ………… 253
CARTEA LUI HABACUC ………… 256
PSALMUL 37 ………… 272
INTRODUCERE ………… 283
RAZBOIUL FIILOR LUMINII IMPOTRIVA FIILOR INTUNERICULUI ………… 289
MANUALUL DE DISCIPLINA PENTRU VIITOAREA FRATIE A LUI ISRAEL ………… 320
NOUL LEGAMANT ………… 325

APENDICE ………… 331

JUDECATA DE APOI ………… 328
INTRODUCERE ………… 333
MEMORIILE PATRIARHILOR ………… 337
CARTEA LUI ISAIA ………… 350
IMPARATIA CE VA SA VINA ………… 355
REGELE MESIANIC ………… 356
EPOCA MESIANICA ………… 359

ANEXE ………… 365

SURSE ………… 367
PENTRU O LECTURA SUPLIMENTARA ………… 370
INDEX ANALITIC ………… 373
CITATE SI PARALELE BIBLICE ………… 393

Chiar daca Biserica primara si-a exercitat discernamantul, iar canonul Noului Testament a fost repede recunoscut si universal acceptat, scrierile apocrife, care au circulat in paralel cu cele canonice, au exercitat o influenta profunda – mai ales in epoca medievala – asupra gandirii si artei crestine.

Scopul literaturii apocaliptice este de a face cunoscuta oamenilor revelatia divina. Urmarind un scop precis, Dumnezeu descopera anumite lucruri tainice unor oameni alesi. Aceasta dezvaluire se petrece sub forma unor viziuni transmise direct profetilor sau este mijlocita de o fiinta cereasca.

Principala caracteristica a scrierilor apocaliptice este viziunea profetica asupra sfarsitului lumii, modul in care se va exercita Judecata lui Dumnezeu si care va fi soarta oamenilor in urma acestei Judecati. Pentru aceasta este folosita o imagerie bogata, iar parabola si elementele de mister sunt atotprezente.

Documentele cuprinse in volumul de fata (Apocalipsa lui Moise; Apocalipsa lui Ezdra; Apocalipsa lui Pavel; Revelatia lui Ioan Teologul; Cartea lui Ioan despre Adormirea Mariei; Apocalipsa lui Petru; Apocalipsa Fecioarei; Apocalipsa lui Zedra) sunt valoroase pentru ca ne permit sa descifram viziunea si modul de gandire al crestinilor din primele secole.

„Si am zis catre Domnul: «Doamne, la ce bun l-ai mai facut pe om, daca tot il dai Judecatii?» Atunci Domnul a grait cu glas puternic: «In veci nu-mi voi face mila cu aceia care calca legamantul Meu». Si prorocul a spus: «Doamne, unde ti-ai ascuns bunatatea?» Iar Dumnezeu a zis: «Pe toate cate le-am facut, pentru om le-am facut si din dragoste pentru el. Dar omul nu a voit sa pazeasca poruncile Mele».
Si prorocul a mai zis: «Doamne, arata-mi judecatile si raiul». Atunci ingerii m-au dus spre rasarit, unde am vazut Pomul Vietii. Si i-am vazut pe Enoh, pe Ilie, pe Moise si pe Petru, pe Pavel, pe Luca si Matei, si pe toti dreptii, si pe patriarhi.”

(Apocalipsa lui Ezdra)

Apocrifele nu ofera o versiune alternativa sau paralela la textele canonice; ele nu spun altceva fata de ceea ce spun scrierile considerate ca fiind revelate, ci doar o spun altfel; este vorba despre o adancire sau talcuire in limbaj popular, simplu din punct de vedere teologic, dar bogat in detalii, a lecturilor solemne si a temelor principale ce veneau dinspre amvon. Apocrifele Noului Testament urmaresc asadar intensificarea si intretinerea unor sentimente si meditatii trezite deja de contactul, mai rar sau mai frecvent, cu Biserica. […]

Textele de fata, mai mult decat o recuperare fireasca a unui capitol de istorie a crestinismului, au meritul de a constitui un astfel de pretext providential.

(Traducatorii)

CUPRINS

Nota asupra editiei 5
Cuvant-inainte 7
Bibliografie selectiva 17

APOCALIPSA LUI MOISE 19
Nota introductiva 21

APOCALIPSA LUI EZDRA 47
Nota introductiva 49

APOCALIPSA LUI PAVEL 65
Nota introductiva 67

REVELATIA LUI IOAN TEOLOGUL 97
Nota introductiva 99
Nota lui Tischendorf 115

ADORMIREA MAICII DOMNULUI 119
Nota introductiva 121
I. Cartea lui Ioan despre Adormirea Mariei 123
II. Despre adormirea binecuvantatei Fecioare Maria 139
III. Adormirea Fecioarei Maria 151

APOCALIPSA LUI PETRU 163
Nota introductiva 165
Fragmente din Apocalipsa lui Petru 177

APOCALIPSA FECIOAREI 179
Nota introductiva 181

APOCALIPSA MAICII SFINTE A DOMNULUI DESPRE PEDEPSE 183

APOCALIPSA LUI ZEDRA 199
Nota introductiva 201

Bibliografie selectiva 213
Index general 215

Textul nostru, cu un caracter apocaliptic, a fost cunoscut timp de 1200 de ani in Rusia, doar in limba slavona, desi exista evidente ca aceasta versiune este de fapt la randul ei o traducere. A inceput sa fie tradus in limbi de mare circulatie abia in secolul al XIX-lea. Continutul lucrarii este o expansiune a pasajului din Cartea Genezei, cap. V si poarta cititorul din vremurile lui Enoh in cele ale lui Noe, supravietuitorul legendar al Potopului.

Lucrarea are patru parti: prima parte contine ascensiunea lui Enoh prin cele zece ceruri, purtat de doi ingeri, a doua parte se refera la dialogul lui Enoh, asistat de arhanghelul Gabriel, cu Dumnezeu, din care Enoh afla o suma de secrete ale Universului. In cea de-a treia parte Enoh ofera anumite instructiuni pentru fiii sai si ascensioneaza la cer. In fine, cea de-a patra parte descrie succesiunea sacerdotala a lui Enoh, care ii include pe Matusalem si pe Melchisedec.

Lectura „Cartii tainelor lui Enoh”, ofera o noua si inedita perspectiva despre parcursul spiritual al lui Enoh si despre abordarea relatiei cu Dumnezeu si cu lumea angelica, care completeaza fericit cunoasterea istoriei si traditiei biblice.