Pe paginile acestei cărţi veţi găsi învăţături care, dacă vi le însuşiţi, vă vor aduce bucurie şi satisfacţie. În lumina zilelor în care trăim, veţi găsi în ea principii rar întâlnite, dar de care este atât de multă nevoie.

Sacrificiul, hărnicia, cinstea şi integritatea sunt cele mai importante caracteristici ale vieţii. Fără ele, viaţa ar fi un chin şi o însetare continuă în timp ce veţi bea apă din fântâni secate. Bogăţiile sunt nesigure, dar cinstea şi sinceritatea sunt adevărate comori care îşi păstrează valoarea pentru eternitate.

O altă lucrare clasică frumoasă şi interesantă. Căutarea mai întâi a Împărăţiei lui Dumnezeu va fi o temă pe care părinţii şi copiii o vor vedea prin ochii unui nepoţel credincios şi ai bunicului său orb.

Capitolul I

„Familia Vollmar era una dintre cele mai bogate familii ale oraşului, dar ceea ce este cu adevărat important, este că era o familie foarte apreciată. Domnul Vollmar era un comerciant respectat, cu un profund simţ al responsabilităţii. Soţia lui, Teresa, o femeie drăguţă şi foarte amabilă, îşi petrecea cea mai mare parte a timpului îngrijindu-se de educaţia celor doi fii: Maximilian şi Fanny, copii ce promiteau mult, şi care, evident, se pregăteau să urmeze profesia tatălui lor. Domnul Vollmar a avut fericita ocazie de a moşteni de la părintele său o companie întinsă şi înfloritoare a cărei faimă a câştigat-o la rându-i prin mijloace cinstite, prin muncă şi dăruire. Cu timpul, dobândi o avere apreciabilă, deosebindu-se mult de vecinii săi parveniţi. Cu toate acestea, el nu s-a considerat niciodată diferit sau mai presus de ceilalţi datorită reuşitei sale în afaceri, de aceea, îi spunea uneori soţiei sale: – Scumpa mea Teresa, tot ceea ce avem am primit în dar de la Dumnezeu, însă comoara cea mai de preţ sunt copiii noştri; obligaţia noastră cea mai mare este sa îi creştem într-un mod vrednic. Până în momentul în care începe povestea noastră, afacerile lui Vollmar nu au fost tulburate de vreun eveniment nefavorabil lui, însă în cele din urmă s-a întâmplat şi neprevăzutul. Într-o dimineaţă cenuşie, pe când se afla în salon servind micul dejun cu familia, soneria curmă firul discuţiilor. Era poştaşul – adusese o scrisoare care-l tulbură o clipă pe comerciant. Aceasta îl anunţa oficial că unul din partenerii şi asociaţii lui în afaceri a dat faliment peste noapte, rezultând astfel datorii comune foarte mari. În urma acestei nefericite încercări, domnul Vollmar a pierdut o parte importantă din avere. Însă el nu a murmurat nici măcar o clipă pentru nedreptatea ce i se întâmplase şi aceasta, datorită faptului că încrederea lui în Dumnezeu era neclintită, iar bunurile materiale contau foarte puţin…”

          Dragostea fierbinte a unei fiice pentru tatăl ei întemniţat îi va ajuta pe copiii de toate vârstele să înţeleagă că, deşi unele circumstanţe sunt nefavorabile nouă, Dumnezeu le poate întoarce spre binele nostru.

O povestire incredibilă care va deveni una din preferatele tale! De data aceasta Von Schmid surprinde frumuseţea creaţiei lui Dumnezeu aşa cum este văzută prin ochii unui copil care a trăit în întuneric aproape toată copilăria lui. Responsabilitatea şi iertarea sunt printre multele virtuţi învăţate din această povestire.

Micuţul Henry este răpit de o bandă de hoţi şi este silit să trăiască ani de zile într-o peşteră adâncă şi întunecoasă. Când găseşte din întâmplare o crăpătură în perete, el iese la suprafaţă unde se minunează de strălucirea soarelui şi de splendoarea cerului albastru. Datorită prieteniei lui cu un pastor, el învaţă despre minunea unei mici seminţe şi expresia dragostei pe care aceasta o reprezintă. Această operă inovatoare te va ajuta să-ţi reîmprospătezi admiraţia pentru minunile naturii pe care adesea le trecem cu vederea.

Prima nenoricire a lui Henry

„La începutul secolului trecut, contele Frederick de Eichenfels şi contesa sa Adelaide au locuit într-un castel vechi şi minunat situat la malurile Rinului. Ei aveau un singur fiu, pe nume Henry, care se bucura de întreaga lor dragoste. Înainte ca micul Henry să înveţe a gângăvi numele tatălui său, contele a fost chemat la război. Contesa a rămas în castel şi a găsit alinare pentru lipsa contelui şi uşurare singurătăţii ei în grija şi atenţia pe care le-a revărsat asupra fiului ei drag. Se hotărî să se dedice întru totul educaţiei lui şi inima ei tresărea de plăcere la gândul că, atunci când luptele se vor sfârşi, îl va revedea pe soţul ei şi i-l va prezenta pe încântătorul lor Henry ca un om învăţat şi un fiu iubitor şi ascultător. Într-o seară, contesa se afla în castel împreună cu Henry. Margaret, dădaca lui, se juca cu el cu nişte flori pe care tocmai le culesese. Copilul zâmbea şi-şi întindea mânuţele să le prindă; şi mama lui, luând parte la bucuria lui inocentă, îl privea cu dragoste. Deodată intră un servitor de-al contelui care îl însoţise pe acesta la război. El a adus vestea înfricoşătoare că stăpânul său a fost rănit grav, şi că ultima sa dorinţă era să-şi vadă soţia înainte de moarte. La aceste cuvinte, chipul nobilei doamne se îngălbeni ca ceara, iar braţele ei tremurânde abia îl mai puteau ţine pe copilul care stătea pe genunchii ei. Mesagerul, pentru a-i mai alina puţin durerea, îi spuse că nu trebuie să-şi piardă speranţa, deoarece contele s-ar putea însănătoşi. Rana era într-adevăr foarte gravă, dar chirurgul mai spera că soţul ei va scăpa cu viaţă. A sfătuit-o pe contesă să călătorească zi şi noapte pentru a ajunge fără întârziere la soţul ei. Ea se hotărî să pornească imediat. Îşi strânse fiul în braţe. – Vai! Dragul meu Henry, spuse ea, tu nu cunoşti cauza nenorocirii mamei tale. Tatăl tău e pe moarte şi tu abia l-ai cunoscut. Oh! Nu pot suporta durerea şi tristeţea de a te lăsa aici, fără să te pot lua cu mine în mijlocul taberei…”

Cuprins

Copilul furat
O lectie din partea marii
Hans Crucificatul