Anne este o tanara adolescenta care a supravietuit o vreme celei mai mari tragedii cunoscute de lumea moderna – holocaustul – si care a pastrat o atitudine triumfatoare si sfasietor de umana pe tot parcursul calvarului ei. Volumul de fata prezinta o versiune completa in care sunt incluse consemnarile din jurnal care fusesera omise din editia initiala din motive de cenzura, dar si din dorinta tatalui fetei si totodata unicul supravietuitor, Otto Frank, de a proteja intimitatea familiei sale. Astfel descoperim si o adolescenta care se framanta si incearca sa faca fata propriei sexualitati pe cale sa se afirme, conflictelor mama–fiica, la fel ca multe alte tinere de varsta sa. Si, ca orice adolescenta, oscileaza intre comportamentul lipsit de griji al unui copil si preocuparea matura a unui adult. In paginile acestui jurnal Anne ne apare mai umana, mai vulnerabila si mai plina de vitalitate ca niciodata.

* * *

Jurnalul unei tinere fete are marele merit de a fi fost publicat imediat dupa terminarea razboiului, inaugurand, de fapt, seria publicatiilor de jurnale ale adolescentilor captivi in ghetouri sau lagare, sau pur si simplu persecutati in orasele si satele lor, care aveau sa fie publicate abia cateva decenii mai tarziu. Asa cum afirma unul dintre primii admiratori ai scrierii lui Anne Frank, Jan Romein: „Acest jurnal aparent inconsecvent scris de un copil, acest «de profundis» rostit de o voce de copil, intruchipeaza toata hidosenia fascismului, mai mult decat toate probele de la Nürnberg la un loc. Pentru mine, soarta acestei fetite evreice simbolizeaza cea mai cumplita crima savarsita de niste minti absolut diabolice.

Pentru ca cea mai oribila crima nu este distrugerea vietii si a culturii ca atare – ci nimicirea surselor culturii, distrugerea vietii si a talentului numai de dragul unei placeri nebune de a distruge”. Si Anne Frank vorbeste in numele celor sase milioane de victim ale Holocaustului.

*

„O ascunzatoare… unde o sa ne ascundem? In oras? La tara? Intr-o casa? Intr-o coliba? Cand, unde, cum…? Erau intrebari pe care nu aveam voie sa le pun, dar care imi alergau prin minte. Margot si cu mine am inceput sa ne impachetam cele mai importante lucruri intr-un ghiozdan. Primul lucru pe care l-am pus inauntru a fost acest jurnal, apoi bigudiuri, batiste, carti de scoala, un pieptan si cateva scrisori vechi. Preocupata de gandul ca voi merge in ascunzatoare, am indesat cele mai nebunesti lucruri in ghiozdan, dar nu-mi pare rau. Pentru mine, amintirile conteaza mai mult decat rochiile” (8 iulie 1942).

Fugind din fata ororilor ocupatiei naziste, Anne Frank si familia ei au stat ascunsi timp de doi ani in Amsterdam, intr-o anexa ce apartinea de cladirea in care era sediul firmei tatalui sau, Otto Frank. Cand familia a intrat in locul pe care Anne il numeste in insemnarile sale Anexa secreta, fata avea 13 ani, iar in paginile Jurnalului adolescenta creste, devine o tanara femeie si, in acelasi timp, un observator intelept al naturii umane. Cu o perspicacitate iesita din comun, Anne descrie relatiile dintre opt oameni care traiesc in conditii de exceptie, confruntandu-se cu foamea, cu pericolul permanent de a fi descoperiti si ucisi, cu completa instrainare de lumea exterioara, macinati totodata de plictiseala, de neintelegerile marunte si frustrarile vietii traite intr-o asemenea tensiune insuportabila, intr-un spatiu atat de limitat

Versiune definitivă editată de Mirjam Pressler și autorizată de ANNE FRANK FONDS  •  Ediție aniversară, 75 de ani

Traducere și note de Gheorghe Nicolaescu

Anne Frank este un nume familiar chiar și pentru cei care nu au citit Jurnalul. Îl poartă străzi, școli de pe toate meridianele. Îl poartă mult vizitatul muzeu din Amsterdam și fundația care l-a organizat în imobilul unde se afla Anexa secretă. Anne Frank și jurnalul ei figurează pe mai toate listele de excelență ale veacului XX privitoare la personalități și la cărți – Cei mai importanți oameni ai secolului, Cele mai bune cărți publicate în secolul XX, Operele literare definitorii pentru același secol, ca să numim doar câteva din multele topuri stabilite de specialiști, de ziariști ori chiar de marele public. Din 1947, când s-a publicat pentru prima oară în Țările de Jos, Jurnalul Annei Frank a fost tradus în peste 70 de limbi. S-a vândut în întreaga lume în peste 30 de milioane de exemplare. La celebritatea Jurnalului au contribuit neîndoielnic adaptările sale teatrale și cinematografice, faptul că a devenit materie de studiu în multe școli din lume, că a fost obiectul unor analize subtile, dar și ținta unor vehemente atacuri. Anne Frank a lăsat cea mai frapantă mărturie umană din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Mai mult, a dat un chip, o voce, un nume milioanelor de victime inocente – fără chip, fără voce, fără nume – ale barbariei naziste. Anne Frank nu e o simplă autoare; împreună cu cartea ei, a devenit un simbol.

Pe copertă: ultima fotografie a Annei Frank, mai 1942, fotograf necunoscut